Patrunderea religiei crestine in Imperiul Roman este fara indoiala mai lenta si mai nuantata decat s-ar putea crede la prima vedere. In perioada dintre Edictul de la Milano – 313 (crestinismul devine tolerat), si 392 (proclamarea lui de catre Constantin ca religie de stat), intalnim convietuind atat scene crestine, cat si antice, fara a exista o clara delimitare intre ele. Acest aspect este poate cel mai bine remarcat de catre Andre Grabar in lucrarea sa[1], atunci cand observa o trecere treptata si destul de difuza de la subiectele pagane la cele crestine, unele dintre ele fiind reinterpretate la nivelul seminficatiei (mai bine zis, o “transformare”, o “preluare” a anumitor motive, in cele ce vom vedea mai jos). Totusi, cristalizandu-se incetul cu incetul, apar o serie de subiecte iconografice comune catacombelor, si vom avea in vedere in analiza acestora cele trei cimitire subterane deschise publicului, Priscilla, Domitilla si San Calisto ; “Se si riuniscono tutti I soggetti dall`Antico e dal Nuovo Testamento e rappresentati dai pittori delle catacombe e dagli scultori dei sarcofaghi paleocristiani, si ottiene un elenco di avvenimenti della Sacra Scrittura, in cui la Biblia e molto piu rappresentata del Vangelo; e vi predominano I paradigmi della salvezza accordata da Dio ai suoi fedeli servitori: Giona salvato dalla balena, Abramo e Isacco nella scena del sacrificio, Daniele salvato dale fauci dei leoni, e I tre ebrei protetti dale fiamme, Noe salvato dal diluvio, e, d`altra parte, il paralitico guarito, Lazzaro resuscitato, eccetera”.[2]
Lucrarea de fata nu isi propune o abordare a picturii catacombelor din punct de vedere stilistic, ci se apleaca indeosebi asupra problematicii aparitiei si perpetuarii unor scene iconografice, si a modului in care ele tind sa preia unele reminiscente de factura antica si orientala si sa le repuna intr-un nou context, de aceasta data, al simbolisticii crestine timpurii ( accentul cade pe arta secolul al treilea).
In capela cubiculului[3] “ Velatio” din cimitirului subteran “Priscilla”, aflat sub “Via Salaria”[4], vom intalni o serie de picturi crestine, unele dintre ele cu influente de sorginte pagana: peretele din fata – celebra scena a “Orantei”[5]; pe peretele din dreapta, “ Cei trei evrei aruncati in cuptor”( Daniel 3, 15-24; 43 – 50), pe peretele din stanga, facand pandant cu “Cei trei evrei”, scena“ Sacrificiului lui Iisac de catre Abraham” ( Facerea Lumii, 22, 9-10) , partial deteriorata; in centrul boltei, reprezentarea lui Iisus ca “ Bunul Pastor”( Luca,15, 5;Ioan,10,3; 28).
Scena centrala de pe peretele din fata este interpretata de catre Grabar, apoi mai tarziu de catre Sandro Carletti in cheie asemanatoare; in mijloc, persoana in ipostaza de orant este o presupusa tanara femeie inmormantata aici. Scena din stanga ei reprezinta o casatorie - binecuvantarea este data de catre episcop[6] celor doi soti, care tin un volumen, “tabula nuptialis” , in care sunt mentionate indatoririle de sot si sotie. In dreapta orantei este aceeasi defuncta, acum infatisata ca mama; asadar, cele trei etape sunt relationate in mod direct dat fiindca evidentiaza trei perioade din viata uneia si aceleiasi persoane.
Pe peretele din dreapta al capelei avem imaginea “Celor trei evrei aruncati in cuptor”, aflati si ei in postura de oranti, cu mainile ridicate spre cer; hainele lor sunt cu evidente influente de origine orientala.
Un porumbel zboara deasupra lor, avand in cioc o ramura de maslin (simbol al interventiei divine salvatoare). Conform pasajului biblic, acesta intrupeaza un Inger al Domnului care coboara intre flacari, si sufland, potoleste focul eliberandu-i pe Azaria, Anania si Mishael. Prezenta porumbelului in cuptor a fost descoperita intr-o scena asemanatoare, in cimitirul “Maius” (Via Nomentana), numai ca in aceasta din urma erau mai exact doi porumbei, de o parte si alta a evreilor, purtand la randul lor ramura de maslin in cioc. Chiar daca sunt singurele cazuri in care porumbelul apare impreuna cu cei trei evrei, vom observa ca imaginea pasarii pshihopompe in pictura catacombelor va fi din ce in ce mai intalnita incepand cu prima jumatate a secolului al patrulea.
Pe peretele din stanga a supravietuit o parte din “Sacrificiul lui Abraham”, Iisac fiind vizibil doar partial. In apropierea intrarii mai exista o mica portiune cu imaginea lui “Iona aruncat de peste pe uscat”.
Sus, pe suprafata tavanului, este reprezentat Iisus in chip de “Bun Pastor”, cu o oaie purtata pe umeri, altele doua odihnindu-se la picioarele sale. Pasari “purtatoare de suflet” il insotesc. Tipologia “Bunului Pastor” va fi una dintre constantele iconografice pastrate de acum incolo in pictura cimitirelor subterane, alaturi de ipostaza “orantului”.
Aceste trei istorisiri din Vechiul Testament, toate cu profunda incarcatura simbolica a “Salvarii”, sunt printre cele mai intalnite scene din iconografia crestina timpurie, devenind mai apoi tipologii specifice cultului crestin. “ in the Roman catacombs there are sixty representations of the episode of Jonah among the frescoes alone (…), twenty-three of the Sacrifice of Abraham, twenty-two of the Hebrew Youths”.[7]
Parasind incaperea cubiculului “Velatio”, vom intalni poate cele mai interesante scene din intregul complex al catacombelor Priscilla, in partea superioara opusa unor “loculi”[8] suprapusi. Acestea sunt ( in ordinea reprezentarii, de la stanga la dreapta): trei figuri de decedati in ipostaza de oranti; in stuc, doua imagini ale lui Iisus “Bunul Pastor”, purtand ambii cate o oaie pe umeri ( deja aceasta intruchipare a Mantuitorului – “Bun Pastor” se repeta de trei ori numai la Priscilla) ; in cele din urma, o imagine a “Maicii Domnului cu Iisus copil si profetul Barlaam”, prima de acest fel din istoria picturii crestine care o infatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul separata de contextul celor trei magi, ca tema iconografica de sine statatoare ( secolul al III-lea). Barlaam este cel care vesteste sosirea Mantuirii, aratand cu mana spre Steaua Sfanta.
“Capela Graeca” este ultima dintre popasurile importante din catacombele Priscillei care gazduiesc pictura de acest gen. Interiorul este impartit in doua de un arc central. In partea de sus a peretilor intalnim o decoratie pur ornamentala cu ghirlande, alternate cu scene biblice, datand din a doua jumatate a secolului al doilea; dedesubt urmeaza un bandou cu imitatia unor casetoane de marmura si decoratie foarte fina din stuc (toate aceste elemente amintind de tipul de decoratie antica pagana). Inauntrul acestei capele vom intalni cea de –a doua reprezentare a “Fecioarei cu Pruncul’’, dar de aceasta data, ea este insotita de Magi si dateaza din a doua jumatate a secolului al doilea, deci este premergatoare imaginii despre care am vorbit mai sus (Fecioara si Pruncul in apropierea lui Barlaam).
In aceasta capela se pastreaza urmatoarele scene: “Moise lovind stanca din care izvoraste apa” (Exod, 17, 6) – repetata in catacombe de 73 de ori[9]; “Cei trei tineri aruncati in cuptor”(cea mai veche reprezentare a acestui episod); “Suzana si batranii” (doua episoade alternate, Suzana singura cu batranii care par sa o judece, si tot ea, intr-o scena separata, impreuna cu un alt personaj orant, presupus ca fiind Daniel); “Miarcolul vindecarii paraliticului” (Matei, 9;2, Luca, 5, 18). Ceea ce atrage insa atentia este o imagine a “Pasarii Phoenix” , simbol al imortalitatii in general, iar pentru crestini, al reinvierii corporale (prin extensie si variatie de interpretare). In apropierea pasarii Phoenix
Pe arcul care separa interiorul in doua spatii distincte avem o imagine foarte importanta pentru iconografia crestina de mai tarziu, un banchet euharistic (o agapa), asa-zisul “FractioPanis” (reconscibil dupa cosuri, bucatile de paine si vinul de pe masa). Fresca fragmentara a “Sacrificiului lui Abraham” si “ Daniel intre lei” ( in dreapta scenei “Fractio Panis”) intregesc repertoriul de scene al “Capelei Graeca”.
Sunt mai putin relevante dispunerile parietale ale picturilor si consideratiile de ordin stilistic[11] in demersul de a stabili o coerenta aparitie si perpetuare a episoadelor ; ceea ce primeaza este subiectul reprezentat si consecventa cu care el reapare in interiorul aceluiasi cimitir subteran sau in interiorul mai multora[12].
Catacombele «San Callisto (Via Appia) se numara si ele printre primele receptacole de arta crestina timpurie [13]. O importanta zona deschisa publicului o constituie complexul Criptelor Papilor si a Sfintei Cecilia, acestea prezentand interes mai ales din punct de vedere arhitectural, mai putin al picturii. Cripta Lucinei este aceea care pastreaza in interior scene parietale ( Iisus – Bunul Pastor - datand din secolul al treilea, deja devenenit tema recurenta in arta catacombelor). In Cubicolo dei Sacramenti (numit asa pentru trimiterea facuta la Taina Botezului) se pastreaza urmatoarele episoade: Povestea lui Iona, Miracolul Izvorului in desert, Vindecarea Paraliticului, Botezul lui Iisus, Sacrificiul lui Abraham, un Banchet Euharistic.
In cele din urma, in catacombele Domitilla[14], pe peretele descoperit in 1854, (care leaga cele doua nivele suprapuse ale cimitirului subteran) se mai pastreaza o reprezentare a “Bunului Pastor” ; de asemenea, exista un cubiculum in care Bunul Pastor reapare in centrul micii bolte.[15] In asa-numita Cripta a lui Ampliatus , datand din a doua jumatate a secolului al patrulea, arcosoliul central il arata pe Crist imberb in ipostaza Invatatorului, inconjurat de apostoli.
Facand acum o analiza a frescelor din cele trei catacombe pe care le-am avut in atentie, remarcam o predominanta a scenelor veterotestamentare comparativ cu cele din Noul Testament, desi odata cu sfarsitul secolului al treilea si inceputul celui de-al patrulea, si acestea din urma se vor inmulti.
Asadar, organizand tematic episoadele care se regasesc in pictura acestor catacombe, avem urmatoarele subiecte recurente[16]:
- Defunctii in ipostaza de oranti - intalniti in toate cimitirele subterane crestine
- Evreii aruncati in cuptor- apar o data in Cubicolo Velatio (Priscilla)
- Sacrificiul lui Abraham – in «Cubicolo Velatio (Priscilla), in Capela Graeca ( Priscilla), in Cubicolo dei Sacramenti (San Callisto)
- Iisus – Bunul Pastor – in Cubicolo Velatio (Priscilla), cele doua reprezentari in stuc din apropierea Fecioarei cu Pruncul (Priscilla) , in Cripta Lucinei ( San Callisto), doua reprezentari la Domitilla
- Episoade legate de Iona – in Cubicolo Velatio (Priscilla), Cubicolo dei Sacramenti (San Callisto)
- Reprezentarea de sine – statatoare a Fecioarei cu Pruncul – Priscilla (in apropierea lui Barlaam) ; impreuna cu Magii - in capela Graeca (Priscilla)
- Intamplari din viata lui Moise : Capela Graeca ( Priscilla), Cubicolo dei Sacramenti (San Callisto)
- Suzana si batranii - Capela Graeca ( Priscilla)
- Miracolul vindecarii paraliticului - Capela Graeca ( Priscilla), Cubicolo dei Sacramenti (San Callisto)
- Pasarea Phoenix - Capela Graeca ( Priscilla)
- Cele patru anotimpuri – s-a mentinut doar Vara, celelalte fiind deterirate (Capela Graeca - Priscilla)
- Arca lui Noe - Capela Graeca ( Priscilla)
- Banchet euharistic - Capela Graeca ( Priscilla), Cubicolo dei Sacramenti (San Callisto)
- Daniel intre lei - Capela Graeca ( Priscilla)
- Invierea lui Lazar - Capela Graeca ( Priscilla)
- Botezul lui Iisus - Cubicolo dei Sacramenti (San Callisto)
- Crist Invatator si apostolii – Cripta lui Amphiatus ( Domitilla)
Bibliografie :
Andre Grabar, L`arte paleocristiana (200-395), Rizzoli editore, Milano, 1967
Sandro Carletti, “ Guide to the catacombs of Priscilla”, Pontifical Commission for Sacred Archaeology, Vatican City
Roma Archeologica; Le catacombe – gli arbori della nuova civilta, Elio de Rosa Editore, Roma, 1999
Fabrizio Mancinelli,Umberto M. Fasola, “The catacombs of Rome and the origins of Christianity”, Scala – Firenze
COSMESCU IOANA CATALINA, AN III, ITA
[1] Andre Grabar, L`arte paleocristiana (200-395), Rizzoli editore, Milano, 1967. titlu original Le premier art chretien (200-395), Librairie Gallimard, Paris
[2] op cit, p. 102 ; scenele semnalate sunt: Iona si chitul, Avram si Iisac in scena sacrificiului, Daniel salvat din ghearele leilor, Cei trei evrei in cuptor, Arca lui Noe (Potopul), Invierea lui Lazar, Vindecarea Paraliticului, etc.
[3] “ The term cubicle, (cubicul n.a), from the latin cubiculum, is used to indicate a small room in an underground cemetery containing a number of tombs, usually of the members of a single family, or of a group bound by ties of another sort”, cit. pag 17, Sandro Carletti, “ Guide to the catacombs of Priscilla”, Pontifical Commission forSacred Archaeology, Vatican City, 2005
[4] “ Strada Sarii”, una dintre cele trei “strazi ale catacombelor romane”, impreuna cu “Via Appia” si “Via Latina”
[5] “ We frequently find that in early Christian art the symbol of the soul which has achieved eternal glory is a person in the attitude of prayer (the orant), idem , op cit, pag 18
[6] “ St. Ignatius of Antioch
[7] ibidem, pag. 20
[8] loculi = tipuri de morminte suprapuse, excavate in interiorul tufului vulcanic din galerii; dupa ce trupul defunctului era introdus inauntrul lor, acestea erau acoperite cu o “lastra” ( un blat subtire de marmura pe care era inscriptionat numele defunctului); in prezent sunt deschise. In secolele al XVIII-lea si al XIX-lea osemintele au fost scoase si mutate in cimitirele de la suprafata) – n.a.
[9] Repertoriul scenelor in toate cimitirele subterane din Roma este facut de Sandro Carletti, iar rezultatul este mentionat in lucrarea citata mai sus.
[10] Idem.
[11] De altfel, ar fi fost destul de dificila observarea in detaliu a trasaturilor stilistice dat fiindca accesul in interiorul capelelor nu permitea o apropiere prea mare de scenele pictate ( in cazul Priscillei). Acesta a constituit si unul din motivele pentru care a fost inevitabila o consultare a bibliografiei de specialitate aferente.
[12] Desigur, aceste aspecte nu sunt de neglijat, insa nu fac subiectul studiului de fata – n.a.
[13] “il primo complesso cimiteriale ufficiale della Chiesa di Roma”, cit. p. 35, Roma archeologica, Le catacombe – gli arbori della nuova civilta, Elio de Rosa aditore, Roma, 1999
[14] “ one of the most extensive undergorund cemeteries in Rome ”, cit. p. 25, Fabrizio Mancinelli,Umberto M. Fasola, “The catacombs of Rome and the origins of Christianity”, Scala - Firenze
[15] “there are many frescoes depicting the Good Sheperd in this section of the catacomb. In some of of these behind each sheep is an orant figure, a clear allusion to the symbolic significance of the scene: Christ carries another soul into the place of eternal bliss”, op.cit,. p.27,
[16] lista ar putea contine unele lacune datorita faptului ca numai unele zone sunt deschise vizitarii sau cercetarii – n.a.
sursa foto: http://vaticanarthistoriantours.com/ancient-appia-and-catacomb-tour/
sursa foto: http://vaticanarthistoriantours.com/ancient-appia-and-catacomb-tour/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu