Casa Teohari – strada Eremia Grigorescu, nr.3

1. Criterii de datare si descriere de fatade

Cladirea apare atat in planul din 1911 (  in proprietatea lui Eugeniu Teohari), cat si in planul actual ( 1983). Este plasata cu fatada principala spre actuala strada Eremia Grigorescu (fosta strada Armasului), colt cu strada Columb. In planul din 1911, imobilul mai era insotit de alte cateva cladiri, si ele aflate in proprietatea lui Teohari.

 Intinsa proprietate a acestuia se intindea pe intreg spatiul inconjurat de prezentele strazi Eremia Grigorescu, str. Columb si A.D. Xenopol ;  aparitia lor s-a produs ca drept urmare a nevoii de delimitare a acestui domeniu de celelalte. In planul din 1911 aceste strazi nu figureaza, pentru ca nu existau inca la acea data. Pe atunci, alaturi de acest spatiu cuprins intre strazile mentionate mai sus ( in denumirea lor actuala), Eugen Teohari mai stapanea, pe cealalta parte a actualei strazi Columb, un lot intins, pe care nu era nimic construit - se afla in vecinatatea proprietatii de atunci a Maritei Niculae. In planul actual, pe acest lot  figureaza o serie de cladiri, construite in acest rastimp, probabil majoritatea datate intre anii 20-40 ai secolului  XX. In prezent, cladirea este proprietate privata, dar isi pastreaza valoarea memoriala.

Cladirea, aparand pe planul din 1911, este probabil databila la sfarsitul secolului al XIX-lea, mai putin probabil la inceputul secolului XX (datorita criteriilor stilistice). Starea fizica este destul de buna, dar ar putea fi restaurata frumos, pentru ca pastreaza mult din decoratiile originale ale fatadelor.

 Din punct de vedere al analizei stilistice, cladirea pare sa fi fost realizata in spiritul arhitecturii neoclasice, care isi avea prelungiri in acea vreme si in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, desi prezinta si firave influente de tip eclectic, cum vom observa in continuare.

In Franta, arhitectura neoclasica apare ca o reactie oarecum intemeiata la acel stil roccoco ce dominase secolul al XVIII-lea prin bogatia si complicarea elementelor decorative, uneori pana la sufocarea arhitecturii. Dorinta de revenire la formele clasice, (odata revenirea la acel clasicism al secolului al XVII-lea, ce fusese in conflict cu formele baroce, si apoi trimiterea la clasicismul antic), este legata in mod direct de dorinta de a folosi forme mai rationale, care sa dea un mai mare respiro arhitecturii. Tipul neoclasic este repede asimilat in tarile Europei, uneori suprapunandu-se la anumite constructii peste stiluri mai vechi, carora le schimba infatisarea.

Pe teritoriul Romaniei, arhitectura neoclasica isi manifesta prezenta (cu o mica intarziere fata de Franta), inca din primii ani ai secolului al XIX-lea, remarcandu-se mai ales in cadrul arhitecturii civile ( palate, case domnesti sau boieresti) si extinzandu-se treptat si in zona micii nobilimi sau burgheziei din orase.

Exista doua cazuri in care principiile arhitecturii de acest gen sunt aplicate : cazul in care regulile clasice afecteaza toate componentele arhitecturii sau varianta in care numai plastica decorativa exterioara si interioara este influentata.

In Tara Romaneasca, cladirile care apartin acestui stil prezinta anumite trasaturi comune, cum ar fi marcarea intrarii de un rezalit incoronat cu un fronton triunghiular, tratarea fatadei principale pe registre, suprapunerea ordinelor clasice ale pilastrilor sau colonanelor. Bineinteles ca principii ale arhitecturii clasice, precum ratiunea, simetria, sobrietatea fatadelor, folosirea ordinelor clasice si alte elemente caracteristice sunt folosite si aici. Elementul dominant in plastica arhitecturala este corpul central tratat meticulos, iesit din linia fatadei, in decros. Posibilitatile economice permit micii burghezii de la orase sa inceapa constructii de zid ale caselor, si pentru a fi in tendintele epocii, sa foloseasca elemente interpretate ale arhitecturii de acest tip.

 1.1. Fatada principala

Specifc clasica, este impartita in doua registre orizontale,  prezentand la intrare  acel rezalit dispus pe axul vertical central, iesit destul de putin in decros fata de linia fatadei.

 In registrul inferior al casei, soclul probabil ca este corespunzator subsolului ; vine in contact direct cu pamantul  si nu are  nici un fel de decoratie (simplu, nu prezinta bosaje,  si este facut din material mai rezistent, probabil din piatra) . Este despartit de partea superioara a registrului printr-un brau format din doua toruri orizontale alaturate. Pe laterale, prezinta in ax cu ferestrele fatadei mici deschizaturi ( ferestre) care corespund subsolului. In partea de jos a soclului intalnim acelasi brau format din doua toruri alaturate ca si in partea superioara. Deasupra soclului, partea inferioara a registrului este subliniata si ea de un alt brau mai lat, si acesta simplu, fara bosaje, a carui unica decoratie se afla in zona ferestrelor si consta in trei bosaje sugerate, de forma patrata, situate in ax dedesubtul ferestrei si deasupra deschiderii corespunzatoare subsolului. Inaintand pe inaltime, ajungem la registrul inferior propriu-zis al fatadei, care comporta deschiderile ferestrelor. Observam prezenta bosajelor, care nu sunt cu  mult scoase in afara si sunt separate prin nuturi.

In jurul ferestrelor ( cate una pe fiecare parte a rezalitului central corespunzator intrarii ), bosajele realizeaza un fel de chenar decorativ, deosebit, care incadreaza deschiderea. Ferestrele de forma dreptunghiulara de la registrul parterului sunt mai simple decat cele de la etaj, neprezentand in jurul lor nici un fel de alta decoratie ; doar deasupra, forma bosajelor se modifica, nuturile care le separa fiind dispuse oblic, mai apropiate in zona centrala- duc spre o forma asemanatoare cu un trapez cu latura mica jos. Deasupra, ca ultim element al registrului parterului, intalnim inca un brau orizontal, pe care sunt dispuse, in dreptul colturilor de sus ale ferestrelor, consolele ce sustin un tor orizontal, pe care se continua tot pe vertical, in ax, partile laterale ale ancadramentelor ferestrelor de sus. Registrul superior, corespunzator etajului, prezinta ferestrele aflate in ax cu cele de la parter; este mai inalt, dand o forma putin mai elansata, si prezinta si el bosaje, dar de aceasta data nuturile sunt mai inguste, dand impresia ca bosajele sunt mai alipite peretelui, de fapt, doar sugerate- nu ies in decros fata de perete. In ambele registre, limitele fatadei sunt marcate prin bosaje, separate de nuturi si mai adanci.

Ferestrele etajului au aceeasi forma ca si cele de la parter, dar de aceasta data ancadramentele prezinta forme mai complicate. Simetria ce caracterizeaza fatata clasica este si aici evidenta, prin perfecta asemanare a ancadramentelor. Un element ce ne duce cu gandul spre o interpretare eclectica data decoratiei din jurul deschiderilor ferestrelor este disparitia totusi a frontoanelor triunghiulare atat de specifice clasicismului.

Fereastrele laterale ale fatadei -cele corespunzatoare etajului- prezinta in partea inferioara un parapet incadrat de doi foarte scunzi « pilastri » adosati peretelui, care incadreaza un dreptunghi, iesit putin in afara ca un bosaj ( un fel de cartus), si prezentand sus si jos, dispuse in ax,  mici volute cu rol  decorativ. Este asezat pe o plinta dreptunghiulara mai lunga, ce prezinta pe laturile din laterale cate o forma semicirculara. Deasupra acestui soclu observam inca un tor subtire orizontal, incadrat de foarte subtiri profile sus si jos. In continuarea asa-zisilor « pilastri » ai soclului, se continua in partea superioara, de-a lungul laturilor lungi ale ferestrei, subtiri pilastri angajati zidului, care sustin sus un fragment de ancadrament ( jos un cerc, peste el, o sugestie de voluta mult mai aplatizata, peste care se aseaza consola propriu-zisa formata din doua parti, cea de jos, suprapusa volutei si prezentand elemente decorative de inspiratie vegetala, cea de deasupra, sub forma de patrat, in centru cu un element circular usor decrosat, si deasupra cu un mic ancadrament). Deasupra ferestrei, intre cele doua console, exista un spatiu decorat printr-un dreptunghi iesit usor inafara, incadrat de un tor subtire, la randul lui si acesta incadrat de profile si mai subtiri, fine ; in centrul sau se observa un cartus aprox.de forma circulara, care are sus doua mici volute unite intre ele la mijloc. In jurul intregii ferestre, imediat in apropierea tamplariei de lemn, mici profile care sunt aproape inperceptibil in retragere fac trecerea intre fereastra si ancadramentul ei. Traveele laterale ale fatadei beneficiaza de aceeasi tratare a decoratiei exterioare, perfect simetrica. Deasupra ferestrei, in partea superioara, mai urmeaza un sir de profile mici separate prin fascii - arhitrava- ,  peste care se suprapune o friza nedecorata ; sus observam inca un parapet, mai ingust, cu coloane si pilastri. Cornisa este sustinuta de denticuli  ( alt element tipic de inspiratie clasica).

Traveea centrala - rezalitul- : nu iese foarte mult in decros  si prin tratarea plasticii sale decorative pune in valoare elementul clasicist al cladirii. Este unul dintre exemplele cele mai concludente care argumenteaza si demonstreaza inspiratia de factura neoclasica ; rezolvarea intrarii este tipica si prezinta (in Bucuresti,) analogii cu fosta casa Cretulescu ( str. Fundatiei nr.4-d. prima jum. a secolului al XIX-lea-, in prezent Muzeul Literaturii Romane), analogii in ceea ce priveste incoronarea cu fronton triunghiular a rezalitului si suprapunerea ordinelor clasice ( desi casa Teohari este un exemplu modest fata de Cretulescu in ceea ce priveste proportiile constructiei). Ca si la Cretulescu, observam lipsa folosirii la ancadramentele ferestrelor a frontoanelor.

Intrarea prinncipala are usi masive de lemn, decorate cu elemente vegetale sculptate, dar care probabil ca nu sunt cele originale, si prezinta sus doua ferestre patrate alaturate. Deasupra lor avem un medalion-cartus cu initialele numelui proprietarului prim, Eugeniu Teohari

(in monograma), ce prezinta doua volute, cele de deasupra unite sus intre ele, celelalte laterale intoarse spre interior. In laterale distingem o decoratie sculpturala in basorelief, cu elemente vegetale foarte bine puse in valoare. Intrarea principala este incadrata in dreapta si stanga de cate o coloana angajata, urmata de cate un pilastru, si el angajat, care continua pe el registrele orizontale ale bosajelor. Fusul coloanelor este lis. Capitelul unei coloane face trimitere directa la un ordin ionic aproape curat, prin aparitia volutelor simple; abaca este si ea simpla, iar zona dintre volute si astragal  practic nedecorata ( aici intalnim mai degraba un clasic nealterat decat o influenta de origine eclectica). Pilastrii copiaza aceeasi formula de capitel. Deasupra lor sta cate un soclu neted ce sustine bazele coloanelor si pilastrilor de sus (este comun pilastrului si coloanei). Aceste scoluri sunt unite intre ele de un parapet al micului balcon. Nu prezinta balustri, ci pare sa fi fost facut din similipiatra ; piatra este folosita mai rar in Bucuresti in asemenea situatii. Prezinta doua deschideri circulare simetrice, separate la mijloc de o forma circulara ce inchide motive cu trimitere vegetala; intreaga decoratie este probabil de inspiratie vegetala, combinata insa pe alocuri si cu forme pur geometrice-medalioanele circulate. Pilastrii de sus sunt netezi, la  fel ca si coloanele. De aceasta data sunt departate de zid. Bazele coloanelor prezinta cate o plinta dublata, incadrand o fascie ingusta. Abia aici intalnim genul de capitel compozit, foarte bogat decorat cu crosete destul de aplatizate si frunze de acant, cu trimiteri eclectice evidente. Urmeaza in dezvoltarea pe inaltime o arhitrava ce sustine o friza nedecorata; in laterale sunt prezente basoreliefuri aplatizate sub forma de vrejuri. Lateralele balconului au balustrada tratata la fel ca cea corespunzatoare fatadei ;

In partea superioara, plasate pe acelasi ax orizontal cu registrul frizei nedecorate, intalnim cartuse de forma ovala, simple in centru, dar care au sus si jos cate o voluta bine definita, intoarsa spre interior. Fereastra de la etaj a rezalitului central repeta exact acelasi tip de ancadrament ca si celelalte ale traveelor laterale. Un element foarte important este frontonul central, foarte bine definit, a carei cornisa este subliniata jos de denticuli ce au rol evident ornamental. La fel si fragmentele de cornisa laterale, care inchid triunghiul. In interior frontonul  primeste decoratie - basorelief, cu motive vegetale, la mijloc un cerc ce sustine o voluta mai mare, aproape in altorelief, intoarsa spre interior. In laterale are alte doua volute, intr-un relief mai aplatizat, care sunt intoarse spre aceasta forma circulara. Interiorul frontonului este mult mai in adancime decat partile laterale de cornisa ce il inchid.

Deasupra cartusului cu initialele E.T, pe registrul de friza, se pare ca ar fi fost alipit inca un element, acum disparut, poate un cartus oval dispus orizontal.

1.2. Fatada laterala ( cu fata spre str. Columb)

 Perfect simetrica, prezinta la fel doua registre orizontale si trei travee. Exceptia o constituie alipirea in partea dreapta a inca unui corp, mult mai retras decat fatada, ceva mai vizibil din spatele casei.

Traveea centrala are si ea o deschidere, o usa tot din lemn, cu ferestre mai lungi si cu elemente de feronerie lucrata, care au in partea superioara mici frontoane. Ancadramentul usii este refacut si retencuit. In partea superioara prezinta un cartus dreptunghiular, plasat pe un fragment de friza cuprins intre cele doua console lungi care sustin un fragment de arhitrava, ce tine locul unui fronton. Acest catrus este incadrat de doua toruri subtiri care ii urmaresc forma, tesita la colturi, si care pleaca putin in retragere; in centrul catrusului avem un medalion oval, nedecorat in centru, dar care primeste decoratie vegetala in basorelief pe laterale ( trimite la forma frunzelor de laur) si prezinta in partea superioara doua volute separate de  o ove ; pe marginea ovalului este executat un bandou subtire . Consolele sunt deosebite, in partea de jos fiind sculptate intr-un relief plat, jos sugerand o voluta orientata spre interior, iar pe mijloc un gen de nuturi, incadrate de reliefuri sub forma de vrejuri aplatizate. Deasupra au cate o ghirlanda sculptata, iesita in altorelief, peste care urmeaza o voluta mai ingusta, surmontata de partea zona a consolei, care sprijina partea de arhitrava.

In spirit eclectic, aceasta parte superioara a consolei surprinde prin folosirea motivului capului de leu, in basorelief (un mascheron), alipit paralelipipedului ce sustine arhitrava. Dedesubt observam aparitia unor mici denticuli. Arhitrava este sustinuta de modilioni si este decorata in partea ei superioara cu vrejuri in relief plat, peste care se aseaza o plinta ingusta, deasupra careia zac in laterale doua console, sus intoarse in voluta spre interior, jos ornate cu un sir de modilioane alipite intre ele.

Registrul de jos al fatadei se sprijina pe acelasi soclu ; prezinta, la fel, bosaje separate de nuturi, iar limitele fatadei sunt scoase in evidenta tot prin bosaje, ca si limitele rezalitului central, decrosat. Desi simetria si armonia fatadei se mentine inca pe ansamblu, traveea dreapta este sensibil mai lata, si acest lucru este vizibil datorita ferestrelor, care au in partea aceasta trei registre verticale, spre deosebire de cele din traveea stanga, car au numai doua, ca cele de pe fatada. Deasupra ferestrelor traveelor laterale putem observa acelasi mod  simplu de rezolvare din punct de vedere decorativ ca si pe fatada. Registrul superior este separat de cel al parterului prin acelasi brau orizontal, reprezentat de un tor, incadrat de profile in retragere.

Ferestrele acestei fatade au alt tip de decoratie decat cel aratat pe fatada principala. Partea de jos are aceeasi friza incadrata lateral de socluri mici angajate in grosimea zidului, iesite foarte putin in rezalit, care sustin aceeasi pilastri subtiri, si care sunt despartite de acestea de doua toruri ce cuprind o fascie ingusta. Intre ele se poate vedea un cartus simplu, subliniat pe muchii de un tor subtire, si care are sus si jos in ax cate o voluta; este plasat pe un alt cartus si mai simplu, putin iesit fata de nivel, care are pe laterale cate un semicerc desenat spre exterioare. Deosebirea se produce pe muchiile pilastrilor inalti, iesite in relief, subliniate astfel intr-un mod mai subtil. Consolele au aceeasi decoratie ca pe fatada principala in partea de jos, insa sus pare ca sustin un element asemanator unui modilion unic, ce sustine la randul lui un patrat cu muchiile subliniate, si care inchide intre laturile sale o mica semisfera scoasa in relief. Deasupra avem acelasi element de ancadrament de forma unui fragment de cornisa. Intre console este cuprins acelasi cartus dreptunghiular ce comporta la mijloc un element decorativ mai simplu, circular, ce prezinta doar sus doua volute mult mai plapande, asezate in ax vertical. Acest tip de ancadrament este repetat astfel la toate ferestrele acestei fatade. Sub cornisa intalnim un brau de toruri subtiri peste care se aseaza friza nedecorata ; cornisa este sustinuta de acelasi brau de denticuli, si este alcatuita din profile in retragere.

Rezalitului central ii corespunde in partea superioara, peste nivelul cornisei, un registru in plus, de aceeasi latime cu rezalitul, format din trei travee, separate de pilastri angajati scunzi ; in partea centrala sunt executate doua deschideri ( ferestre invecinate dreprunghice asezate pe latura mica), incadrate de acei mici pilastri, care au in laterale spatii oarbe de dimensiunea uneia dintre cele doua ferestre, si care sunt si acestea incadrate pe lateral de ceilalti doi  « pilastri ». In dreapta mai exista o consola mai lata cu voluta jos intoarsa spre interior, care sustine cornisa acestui registru. In partea stanga probabil ca ii mai corespundea unul, insa nu s-a mai pastrat. Corespunzatoare colturilor frontonului se pastreaza insa consolele cu volute superioare, care incadreaza friza simpla, partile de jos ale lor fiind unite de un tor subtire. Spatiul interior corespunzator acestui registru inalt probabil ca este reprezentat de mansarda, ceea ce explica si executia celor doua lucarne. Acei mici pilastri au capiteluri care fac trimitere la ordinul doric, dar care sunt si ele angajate si aplatizate. Frontonul prezinta cele trei fragmente de cornisa sub forma unor profile in retragere, care incadreaza intre ele un tip de decoratie sculpturala pe intreaga  suprafata (vrejuri executate in relief plat) ; la mijloc se defineste intre aceste vrejuri ( asemanatoare cu acantul ) un medalion cu marginea subliniata de un tor circular in relief, ce are in centru o semisfera scoasa in relief si ea. Traveea din dreapta acestei  fatade laterale, cel care este mult mai tras in spate fata de nivelul normal, este impartita si ea in doua registre, preia aceeasi decoratie cu bosaje, iar in partea superioara are doua ferestre mai inguste, cu un singur registru vertical. Limitele fatadelor sunt marcate cu bosaje.

 1.3. A doua fatada laterala (cea invecinata cu imobilul nr.4)

Copiaza aceeasi structura generala ( respectiv rezalit central, trei travee, doua registre orizontale), avand si aceeasi tratare plastica a fatadei, ceea ce mai arata inca o data spiritul clasic in care a fost conceputa cladirea. Deasupra casei, pe acoperis, corespunzand in plan salii principale, se poate zari un luminator, cu trei deschideri pe partea cu fatada principala si care este acoperit cu tabla vopsita cu maron. In partea superioara are elemente de feronerie     ( fier forjat) deosebit lucrate ( cercuri unite de verticale), ce se armonizeaza cu aspectul general al imobilului, iar in spatiul interior are un luminator.

Casa este realizata din caramida dispusa orizontal pe cant, iar starea paramentului casei, in unele zone in care a cazut tencuiala originala, permite sa se vada acest lucru. Avem o asfel de zona afectata in stanga fatadei laterale fata in fata cu str. Columb, si partial la colturile cladirii - fatada principala. Fatada invecinata cu nr. 4 a avut cel mai mult de suferit din acest motiv, pierzandu-si o mare parte din tencuiala corespunzatoare zonei etajului ( mai ales in partea dreapta).

Constructia beneficiaza  in prezent de o curte destul de mare, lotul fiind destul de generos incat sa lase o deschidere onorabila la strada a fatadei principale, cat si a celei laterale paralela cu str. Columb, insa mai mult ca sigur ca au avut loc si oarecare retrageri din laterale avand in vedere fosta intindere a proprietatilor lui Teohari.

Casa nu are attic, iar acoperisul este in sarpanta si in prezent este din tabla vopsita in maron.

Gardul este in intregime din metal si este lucrat in fier forjat ; exista foarte probabil posibilitatea ca el sa fie cel original, deorece exista tablite sudate pe el, tablite probabil cu numele mesterului fierar executor : F. Wiegel- Bucuresti.