1. Premise: Bis. Coltea
Biserica Sf. Trei Ierarhi “Coltea”( Trisfetitele )- situata pe Bd. I.C. Bratianu, nr 1, are hramul Sfintilor Trei Ierarhi ( Vasile, Grigore si Ioan) si al Sf. Paraschiva.
Complexul arhitectonic era compus din biserica centrala, spital, trei paraclise si un turn de intrare, azi daramat. Astazi se mai pastreaza biserica si spitalul. Spre sudul bisericii actuale era construita de catre Udrea Slugerul inca din 1641 o biserica din lemn cu hramul Sf. Parascheva ; biserica ramane fratelui sau Coltea Doicescu, care o inchina Mitropoliei. Mai tarziu, cu aprobarea Mitropoliei, spatarul Mihail Cantacuzino cumpara pamantul si ridica biserica de piatra cu hramul de astazi intre anii 1695-1698. La 1696 sunt construite cladirile din jur si intre 1704-1707 spitalul. Mai sunt ridicate si 3 paraclise astazi disparute, unul in nord, cu hramul Sf. Parascheva, unul cu hramul Sf. Doctori fara de arginti Cosma si Damian, si al treilea spre est cu hramul « Toti Sfintii ».
La 27 februarie 1739 toate cladirile de a Coltea au ars, fiind refacute in acelasi an. La 1714 ansamblul era inconjurat de ziduri de incinta si avea un turn care slujea drept clopotnita cu ceasornic- este demolat in 1888 pentru largirea strazii Coltei.
Biserica este terminata la 1698 de Mihai Cantacuzino. Un element care apartinea intr-adevar secolului al XVIII-lea era pridvorul al doilea, adaugat de catre logofatul Necula Manescu, conform pisaniei din 3 iulie 1770 si asezat in fata primului. Acesta a fost indepartat in 1888, insa se zaresc si acum la pridvorul actual urmele legaturii.
Desi este un monument reprezentativ pentru epoca lui Constantin Brancoveanu are o influenta, am putea spune, aproape covarsitoare asupra celorlalte biserici ce vor fi construite pe parcursul secolului al XVIII-lea. Multe caracteristici ale sale vor fi adoptate, mai ales in ceea ce priveste planimetria si decoratia exterioara de tip brancovenesc (ce se va perpetua in secolul al XVIII-lea pana la formarea chiar a unei tipologii specifice post-brancovenesti). De exemplu, observam si aici aparitia scaritei pe nord, ascunsa in grosimea zidului, care duce la turnul-clopotnita ; pe naos exista de asemenea o turla care este astazi disparuta. Naosul este despartit de pronaos prin trei arcade in plin cintru sprijinite pe coloane cu capiteluri neocorintice, care aici s-au pastrat in forma initiala, nefiind inlocuite de dublou. La fel, decoratia fatadelor intruneste elemente ce vor fi reproduse mai tarziu: doua registre de firide cu arcade polilobate, separate de un brau in torsada. Ferestrele au chenare trilobate din piatra decorate cu motive florale si in partea inferioara au cate un serafim.
Vom vedea in continuare cum si in ce masura monumentul Coltei influenteaza celelalte ansambluri ce ii succed din punct de vedere cronologic.
2.Cateva aspecte privind decoratia exterioara a bisericilor Batistei, Stavropoleos si Kretulescu -comparatii planimetrice
Biserica « Sf. Ana » Batistei este situata pe str. Batistei, nr.19-21, in apropierea hotelului « Intercontinental ». Are hramul « Sf. Ana si Cuvioasa Parascheva” ; dupa o ipoteza emisa de Nicolae Iorga, numele ei poate fi legat de faptul ca ar fi putut fi ctitorie a lui Baptista ( Batiste) Vevelli, sfetnicul lui Radu Mihnea Voda. Primul lacas ar fi fost construit de enoriasi in vremea lui Matei Basarab. Dupa distrugerule Bucurestilor din vremea lui Constantin –Serban Basarab Voda, apoi de tatari in 1669, este probabil refacuta.
Lacasul din prezent a fost construit « in zilele Prealuminatului Domn- io Costnadin Mihai V(oie)v(o)d si Mitropolit Chiriu Chiru Grigorie, l(a) anul de la Zidirea Lumii 7274, iar de la H(risto)s 1764, lun(a) octomvrie 14 ».Trece prin mai multe reparatii consecutive inca din 1860, pastrand insa in general forma din 1764. Intre 1860 si 1882 biserica primeste o infatisare neoclasica a fatadelor, sunt refacute turlele iar golurile pridvorului sunt astupate, devenind pridvor inchis. In 1938 in urma unor sondaje sunt descoperite marturii ale unor importante elemente arhitectonice si scoase la suprafata de sub stratul gros de tencuiala; ambele turle care erau din lemn, dupa cum indica unele desene si gravuri de secol XIX, sunt rezidite pe bazele originale, iar pridvorul isi recapata vechea forma si se redeschide.
Biserica este de plan treflat, specific secolului al XVIII-lea, cu pridvor si pronaos supralargit (deasupra cu turn-clopotnita cu scarita de acces pe latura de nord - ca si la Bis. « Dintr-o zi »); toate cele trei abside sunt semicirculare la interior si poligonale la exterior (pentagonale). In acelasi tip se incadreaza si bisericile Kretzulescu, Flamanda, Olari, Popa Soare, Sf. Elefterie-Vechi, Sf. Nicolae Baneasa, Sf. Nicolae Negustori si Sf. Stefan Calarasi.
Un element specific secolului al XVIII-lea si intalnit la majoritatea lacasurilor datate in aceasta perioada este pridvorul deschis, caracterizat de prezenta a trei arcade frontale, cea din mijloc mai ingusta, incardata in parti de celelalte, toate inchise cu arce polilobate si arhivolte sprijinite pe stalpi de zidarie asezati pe un postament ce continua soclul cladirii. Pronaosul este acoperit de o calota sferica si doua perechi de arce dublouri o racordeaza la ziduri. Cele din est si vest sunt mai inguste, cele din nord si sud mai late. Turnul-clopotnita este de sectiune octogonala, cu 8 ferestre adancite cu arcade in retragere, muchiile fiind evidentiate prin colonete semicilindrice. Intre pronaos si naos erau patru stalpi care sustineau trei arcade, insa acestia au fost suprimati, ramanand numai arcul dublou ca si in cazul bisericii Sf. Nicolae-Udricani.
Arhitectura exterioara se incadreaza si ea in exemplele tipice de arhitectura a secolului al XVIII-lea : fatadele sunt impartite in doua registre principale inegale printr-un brau din piatra sculptata, registrul superior fiind la randul lui divizat printr-un ciubuc orizontal. Registrul inferior este ritmat de arce in acolada; registrul superior mai ingust are la randul sau in partea de jos un sir decorativ de medalioane circulare pe N,V si S, si pe Vest combinate - trei nise patrate flancate in parti de cate un medalion. Jumatatea superioara nu prezinta decoratie. Toate medalioanele si nisele sunt pictate cu figuri de sfinti. La pridvor, nisele patrate le reprezinta pe Sf. Ana, Paraschiva si Mucenita Paraschevi, iar medalioanele, pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel.
Biserica « Sf. Arhangheli Mihail si Gavril » - Manastirea Stavropoleos - este aflata in centrul vechi al orasului, ridicata la 30 octombrie 1724 de catre Ioanichie Stratonikeas, calugar grec. Initial ridicata dupa un plan restrans, dreptunghiular, fara turla, abside sau pridvor ; calugarul mai cumpara teren in estul bisericii si ii mareste altarul, adauga pridvor si abside laterale si astfel ii da forma treflata actuala ( din 1728). Iordan stiucatirul ii mai adauga un brau ornamental, iar biserica este gata la 8 noiembrie 1733. Tot in acest an este inchinata de Ioanichie Manastirii Gura impreuna cu casa facuta « in coasta hanului » si hanul, daramat mai apoi. Trece prin reparatii in urma cutremurelor din secolul al XIX-lea. In 1845 egumenul manastirii cere sa fie zidita din nou, dar i se refuza propunerea; e din nou amenintata cu ruina in 1862 si 1888. In 1904 Ion Mincu demareaza restaurarea dupa propriile-i planuri, redandu-i forma originala; biserica recapata o turla noua, se reconditioneaza fundatiile si zidurile, braul de stuc este inlocuit cu unul din piatra si se reface acoperisul. Dupa 1921, in urma mortii lui Mincu lucrarile raman in grija arhitectului I. Zagoritz. In 2000 se demareaza un nou proiect de restaurare sub ingrijirea prof. Dan Mohanu.
Tipul de plan triconc este iarasi prezent. Pridvorul este realizat intr-un mod deosebit, impresionand mai ales prin bogata decoratie; frontal prezinta trei arce, iar pe partile laterale cate unul, toate fiind in acolada trilobata ; sunt sustinute de stalpi din piatra cu fusuri in torsada, cu capiteluri neocorintice si baze cu vrejuri. Sunt sprijinite pe piedestale cubice cu relief vegetal, unite de balustarde cu grifoni. Mesterii sculptori provin din scoala brancoveneasca si sunt amintiti in cronici: Ioan, Andrei, Preda, Marin, Ierarh Iosif, diacon Hranite.
Accesul in pridvor se face prin lateral cu ajutorul unor mici trepte. Ca si la Biserica Batistei, motivul arcaturilor in acolada se repeta pe fatade in registrul inferior. Decorul pictat a ramas original din epoca domniilor fanariote. Cornisa e si ea pictata sub streasina; predomina in decorul pictural elementele florale. Atat la ferestre cat si la usa intalnim un decor bogat sculptat.
Pronaosul este mic si acoperit ca si pridvorul cu o cupola semisferica; este despartit de naos prin trei arcade ce se odihnesc pe stalpi in torsada, ca si cei din exterior ce stau la randul lor pe piedestale. Naosul este boltit prin patru arce sustinute de console; arcele sustin la randul lor tamburul turlei terminat cu o cupola. In preajma bisericii mai exista si un paraclis construit la 1724, si la 1853 Comisia monumentelor hotaraste daramarea lui. Mai exista in curtea bisericii si o casa parohiala, un turn-clopotnita separat si un portic, dar acestea sunt mai tarzii, construite intre 1902-1921 dupa planurile lui Mincu. Exista de asemenea si un Lapidarium ce conserva ramasite de sculptura de la alte biserici vechi. Datorita lucrarilor arhitectului Ion Mincu, este unul dintre monumentele cele mai valoroase de secol XVIII deoarece este pastrat aproape intact, nefiind afectat in mod radical de interventii ulterioare.
Biserica Sf. Nicolae « Kretulescu » este situata in Piata Revolutiei, in vecinatatea Muzeului National de Arta, chiar in centrul Bucurestiului. Inaintea ei a existat o biserica de lemn de secol XVII, inlocuita la 1722 de una de zid de catre Iordache Kretzulescu, sotul fiicei lui Constantin Brancoveanu, Safta. Era inconjurata de case, pravalii si un turn cu ceas, care formau impreuna Hanul Kretulescu, unul dintre cele 10 hanuri bucurestene de la 1852. Cladirile adiacente sunt daramate la 1939 pentru a face loc incintei palatului regal. In 1838 un cutremur ii strica boltile si o turla, iar in urma restaurarii din 1859-60 primeste o haina in stil neoclasic, cu pridvor inchis si o turla din lemn acoperita de tabla. Intre 1935-36 biserica este restaurata si readusa la forma initiala de catre arhitectii Stefan Bals si Em. Miclescu, cu aceasta ocazie redeschizandu-i-se pridvorul, reinlocuindu-se turla de lemn cu una de zid si refacandu-se braul median de piatra.Se repune in valoare plastica monumentului prin indepartarea stratului superficial de tencuiala.
Este de plan triconc, asemanatoare ca proportii cu biserica Enei, astazi demolata, care era realizata in aceeasi perioada. Ca si celelalte biserici de secol XVIII, are pe pronaos un turn-clopotnita ( la care se ajunge pe scara adosata fatadei de nord) si pe naos turla; sistemul de boltire se aseamana cu cel al fostei biserici Enei, fapt ce conduce la ipoteza ca cele doua ar fi avut un mester comun.
Un lucru ce deosebeste biserica Kretulescu de celelalte este modul in care este tratat din punct de vedere decorativ registrul inferior al fatadelor; in timp ce la majoritatea bisericilor de mai mici dimensiuni intalnim leit-motivul arcului in acolada simpla sau trilobata (cazul Stavropoleos) ce ritmeaza fatadele, aici tratarea devine simpla, prin folosirea formelor mai rigide. Registrul inferior este decorat in consecinta prin panouri dreptunghiulare alaturate, singurul element ce “invoireaza” oarecum aceasta insiruire fiind incardarea lor cu ciubucuri duble. In registrul superior se repeta acelasi motiv, numai ca panourile devin mai inguste in latime si se termina in partea de sus in arce frante impletite, care duc cu gandul la acele ocnite din repertoriul decorativ moldovenesc. Pe fatada de vest, deasupra braului, este lasata nepictata o firida de marimea a doua registre dreptunghiulare mici.
La Kretulescu, in urma repunerii in valoare a plasticii decorative a monumentului cu ocazia restaurarii, a iesit la iveala paramentul initial in forma lui originala. Fatada pridvorului prezinta cinci deschideri (arce in plin cintru sustinute de stalpi) care la randul lor stau pe un dublu piedestal, cel de jos din piatra, iar cel suprapus lui (un fals piedestal), din caramida aparenta ( acesta prezinta un brau tot din caramida, asezata vertical, rotunjita pe muchie). Stalpii prezinta in partea superioara capiteluri dorice simplificate. Postamentul din partea de jos este alcatuit din blocuri de piatra.
Deasupra arcurilor se desfasoara un registru din caramida mai lata, dispusa orizontal, peste care se desfasoara braul ce inconjoara intreaga biserica si care este un element tipic de inspiratie brancoveneasca ( cu decor floral ). Acesta este incadrat in partea inferioara de doua toruri din caramida rotunjita, iar in partea superioara prezinta numai un tor, cel corespunzator celui de-al doilea tor de jos (asezat simetric). Urmeaza registrul superior al fatadei, alcatuit din panouri dreptunghiulare dispuse vertical (cu baza mica jos), care se incheie sub cornisa zimtata cu arce, urmate deasupra de un alt rand de arce mai mici ( folosirea acestui motiv decorativ duce cu gandul la ocnitele moldovenesti). Cornisa este tratata simplu dpdv. al decoratiei, fiind alcatuita din trei benzi orizontale zimtate, alaturate. In axul median vertical al fatadei principale, in registrul superior, (cel de deasupra braului) putem observa un panou dreptunghiular dispus vertical, nedecorat si de latimea a doua arce, care probabil va fi fost destinat unei icoane de hram. In laterale pridvorul prezinta cate doua deschideri, arcele, sustinute ( pe fiecare parte) de cate 3 stalpi, cel alipit peretelui exterior al pronaosului fiind angajat. Arcele prezinta cate o arhivolta cu caramida dispusa pe vertical care intareste si sustine partea superioara a pridvorului deschis.
Fatadele laterale :cea de nord pastreaza in registrul superior in mare aceeasi decoratie in timp ce in registrul inferior observam un decor mai sobru, format dintr-un sir de panouri dreptunghiulare alaturate, dispuse vertical. Sus si jos mai sunt incadrate de toruri din caramida rotunjita. In dreptul pronaosului putem vedea spatiul corespunzator scaritei ce urca la turnul clopotnita, alipit lui si asemanator din afara cu o absida de dimensiuni mult mai restranse, situata exact la sudura dintre pridvor si pronaos. La stanga axului vertical central care o imparte sunt practicate, urmarindu-le pe linie verticala, 4 deschideri foarte inguste - doua in registrul de sus, doua in cel de jos, cu rol in iluminare.
Pronaosul prezinta in registrul inferior o singura fereastra, in ax central, careia ii corespunde in registrul superior un fel de rasuflatoare, decorata cu motive vegetale. Latimea pronaosului este mai mare decat cea a naosului. Trecerea dinspre pronaos spre naos se face prin 3 coloane sustinute de stalpi si care sunt urmate de un arc dublou lat, si de inca unul, mai ingust. Pridvorul este boltit prin doua calote sustinute de mici trompe de colt si separate intre ele de un arc dispus longitudinal. Pronaosul este boltit si el printr-o calota, sustinuta pe laterale de cate un arc dublou ; trecerea de la acestea la calota se face prin pandantivi. Naosul presinta doua abside semicirculare la interior si poligonale la exterior ( trei laturi), si este boltit cu o calota incadrata in parti de cate un arc foarte ingust, corespunzator fiecareia dintre abside. Arcul triumfal este de aceeasi marime si dispus in simetrie cu arcul dublou mai mic din naos. Absida altarului este semicirculara si poligonala la exterior, acoperita si ea de conca, si presinta pastoforii ( proscomidier si diaconicon).
Revenind acum la decoratia exterioara, si urmarind in ordine desfasutarea longitudinala a bisericii, ajungem la naos ; acesta comporta cate o fereastra pentru fiecare absida in ax transversal, iar corespunzator spatiului de trecere din spre pronaos spre naos ( dubloul in interior) mai avem cate o fereastra pe ambele fatade ; acestora le corespunde in registrul superior cate o rasuflatoare ajurata. Plasarea putin asimetrica a acestor asa- zise rasuflatori ne face sa presupunem ca au suferit schimbari pe parcursul refacerilor prin care a mai trecut biserica.
In axul absidei altarului este practicata o fereasta. Fatada de sud reproduce simetric aceleasi deschideri si aceeasi decoratie, inafara de spatiul destinat scarii care duce la turnul-clopotnita.Este interesanta decoratia rasuflatorilor, care variaza de la una la alta, motivele decorative nerepetandu-se.
Turlele sunt de sectiune octogonala, prezinta deschideri inguste incadrate de arcuri in plin cintru in retragere, continuate jos de subtiri colonete. In partea superioara a acestor arcuri este prezent acelasi motiv decorativ ca la cornisa, cel zimtat, care apare si la « cornisa » turlei. Baza turlei este de sectiune patrata, destul de masiva, si are la colturi o decoratie cu arce intersectate asemanatoare cu cea din registrul superior al bisericii. Biserica este acoperita in partea de sarpanta cu olane de culoarea caramizilor. Acest parament care lasa la vedere caramida este putin deosebit fata de cel al celorlalte biserici de secol al XVIII-lea, care ori in varianta originala, ori in urma restaurarilor, au primit strat exterior de tencuiala ( este cazul Batistei, si nu numai). Este de asemenea de observat ca in partea de registru superior a bisericii nu intalnim acele medalioane decorative pictate cu sfinti pe care le intalnim de exemplu la Stavropoleos si la Batistei, ci aici structura este mult mai sobra, iar intregul monument are o silueta mult mai masiva, poate si datorita paramentului sau a turlelor, mai elansate decat la celelalte doua biserici. Prezenta celor doua turle, cea a naosului si cea cu rol de turn-clopotnita este un element caracteristic bisericilor de secol XVIII ; de asemenea, observam o predominanta a spatiului special nordic cu scara care duce spre turla pronaosului, evidenta si aici, si la biserici precum Batistei, Sf Elefterie, Olari, dar surprinzator, nu si la Stavropoleos. Ceea ce o distinge pe Kretulescu de celelalte este si lipsa decoratiei stalpilor pridvorului deschis ; acestia sunt simpli si din piatra. La fel, decoratia fatadelor cu arce in acolada sau trilobate dispare si este innlocuita cu panouri simple dreptunghiulare ( inscrisa poate pe linia Horezu sau mai ales a Paraclisului de la Mogosoaia, cu care are comuna decoratia exterioara).
Deci putem afirma ca desi se aseamana ca planimetrie ( obisnuitul triconc) cu celelalte exemple citate, decoratia ramane destul de sobra comparand-o cu alte monumente de cult contemporane. Asemanarea se produce in cazul prezentei celor doua turle de sectiune octogonala si cu arce in retragere ca la Batistei. Toata acea bogatie decorativa de inspiratie vegetala care abunda im monumente ca Vacarestii ( astazi distrusa) si care apare la Stavropoleos sau la un monument ce face deschiderea spre forme noi post-brancovenesti, desi este inca de secol XVII ( Coltea), aici este relativ suprimata. Totusi, referindu-ne atat la planimetrie cat si la silueta intregii biserici, putem spune ca ea face parte din familia stilistica a bisericilor contemporane ei. Printre putinele biserici care mai pastreaza macar forma lor originala, se innumara unele ca Stavropoleos, Antim ( in mare masura), Coltea ( ex. mai vechi dar bine mentinut), Kretulescu ( pastreaza forma dupa o inspirata restaurare de catre Bals in 1939), Batistei.
Monumentul bisericii Batistei, ca si planimetrie, desi la o scara mai restransa, pastreaza in mare aceeasi dispunere ca si Kretulescu. De plan triconc, cu pridvor deschis, scarita pe nord, doua turle, trecere dinspre pronaos spre naos facuta printr-un arc dublou lat, cu abside semicirculare in interior si poligonale la exterior, cu pastoforii ale absidei altarului, Batistei se incrie din punct de vedere planimetric in aceeasi linie ( bineinteles, cu mici variatii specifice monumentului, cum ar fi cinci laturi in loc de trei la abside in exterior, arc triumfal foarte ingust, 3 deschideri la pridvor, una centrala si doua laterale). Boltirile sunt realizate astfel : dupa modelul poate al Coltei ,amintind de Kretulescu, sau trimitand cu gandul chiar la Mantuleasa, pridvorul este boltit prin doua calote alaturate despartite de un arc dispus transversal; trecerea spre pronaos se face printr-o deschidere in grosimea zidului ; pronaosul este boltit cu o calota sustinuta de arce dublouri dispuse lateral ; inaintand spre naos intalnim un arc dublou mai ingust,urmat de dubloul principal mai lat, si de inca unul, iarasi mai ingust. In naos avem tot calota sustinuta de doua arce corespunzatoare absidelor, care au deasupra conci, ca si absida altarului.
Trecand acum la analiza detaliata a decoratiei exterioare, vedem cateva elemente ce o deosebesc de Kretulescu si o apropie ca model stilistic de Stavropoleos si poate chiar de Antim.
In primul rand, fatada principala, ca si cele laterale, primeste o haina de tencuiala. Un postament de relativ mica inaltime sustine 2 stalpi ce sprijina arcul central in acolada corespunzatoare intrarii. Toate cele trei arce sunt la aceeasi inaltime ; sunt subliniate de arhivolte ce dau oarecum aspectul unor arce in acolada cu tendinta spre trilobare. Stalpii de sectiune circulara sunt asezati pe baze, apoi pe piedestal, iar sus par sa sustina niste capiteluri derivate din doric. Deasupra urmeaza braul specific, ce imparte fatadele in doua registre, bineinteles, cu specificatia ca aici registrul inferior este mai inalt ca cel superior. Braul se aseamana cu cel de la Kretulescu si are aceeasi decoratie de inspiratie vegetala.
Registrul superior este la randul lui fragmentat in zona centrala de un alt brau orizontal mai subtire, nedecorat si incadrat de doua toruri foarte subtiri. Cornisa este foarte simpla si are in partea de jos un tor asemanator cu cele care incadreaza braul median al registrului superior al fatadei.Deasupra braului principal ce inconjoara intreaga biserica, pe fatada centrala, avem 5 deschideri, trei patrate in zona centrala, cu chenarul in retragere, celelalte doua corespunzatoare colturilor si care le incadreaza pe acestea in lateral, de forma circulara. In toate sunt pictati sfintii de hram : in patrate Sf. Ana, Paraschiva si Mucenita Paraschevi, iar medalioanele, Sfintii Apostoli Petru si Pavel.
Fatada laterala sudica are in partea pronaosului o decoratie specifica de acum bisericilor de secol XVIII, acea repetitie a motivului arcului in acolada in registrul de jos, insa aici aceste arcuri au o acolada ingusta si laturile lor coboara pana la nivelul piedestalului. Sus, aceeasi friza de medalioane cu sfinti ca la Stavropoleos ; In partea pronaosului, trei medalioane cu sfinti, o rasuflatoare ajurata cu decoratie vegetala, urmata de inca doua medalioane pictate ; sub rasuflatoare avem fereastra cu chenar foarte simplu din piatra, prezinta un fragment de cornisa sus ; in partea corespunzatoare naosului, o rasuflatoare in partea centrala, cu fereastra sub ea, si medalioane pe absida ( doua, urmate de rasuflatoare, urmate de alte doua). Aceeasi friza de acolade si la naos, numai ca deschiderile arcelor sunt mai mari. In exterior, trecerea de la pridvor la naos este marcata printr-o scadere de nivel, vizibila datorita braului, care mai coboara, ca si intreaga decoratie ( ca si la Stavropoleos). Pridvorul mai prezinta in laterale cate o deschidere, sustinuta de doi stalpi angajati peretilor. Fatada nordica are in mare aceeasi tratare, deosebindu-se prin aparitia foisorului alipit pronaosului si a unei pietre funerare incastrate in partea dreapta a acestuia, piatra dedicata lui Teodor Ioanu Perietea, mort la 11 septembrie 1859. Pe partea de sud, inspre absida altarului apare o usa de piatra care are sus un text de forma unei pisanii ; functia usii si rolul acesteia aici ar putea fi legata de o eventuala comunicare a diaconiconului cu exteriorul. Forma turlelor este asemanatoare cu a celor de la Kretulescu, au tot sectiune octogonala, deschideri inguste incadrate de arce in plin cintru in retragere, despartite de cate o coloneta ce are sus la intersectia arcelor in retragere cate doua mici « imposte » ; bazele turlelor sunt patrate si turlele sunt acoperite cu tabla. Forma lor actuala este obtinuta in urma restaurarii si reproduce pe cea originala pe care o aveau inainte de a fi fost inlocuite cu unele din lemn.
Variatii planimetrice fata de exemplele de mai sus prezinta Stavropoleos, insa ceea ce surprinde cle mai mult la aceasta biserica este scurtimea ei pe axul longitudinal, ceea ce o face sa para un hibrid ciudat de cruce greaca cu plan treflat, asta poate si datorita ctitorului ei, Ioanichie Stratonikeas, calugar grec. Cert este ca biserica s-a dezvoltat pe etape ca o adaptare a unui mai vechi plan dreptunghiular la forma treflata prin adaugarea de abside si pronaos in 1728. Bogatia de elemente ornamentale este unul dintre lucrurile specifice bisericii, care o apropie de Vacaresti si o face martora a plasticii brancovenesti. Exceptand pridvorul si privind de sus, biserica se incadreaza aproape intr-un patrat, lucru neobisnuit pentru monumentele de cult contemporane ei ; prodvorul are intrari in trepte pe laterale, dar nu are intrare principala ; fatada principala are 3 deschideri- arce in acolada sugerand o tripartitie, sustinute de coloane foarte bogat decorate pe intreaga suprafata a fusului, care se odihnesc pe un postament si el bogat impodobit. Au sugerate prin ornamente vegetale niste baze in partea de jos a fusului, acesta avand la randul lor pe toata suprafata motive asemanatoare unor vrejuri lungi care fac legatura intre baza si capitel si serpuiesc intr-un fel de torsada, mai degraba intr-o forma elicoidala, in jurul fusului.
Sculptura este realizata in relief destul de plat, forme care duc spre basorelief distingandu-se la capiteluri. Capitelul face trimitere directa la traditia brancoveneasca prin interpretarea formelor vegetale abundente, iar asa-zisa baza reia aceste forme vegetale prin palmete si vrejuri alternate. La cateva capiteluri distingem printre frunzele sculptate la colturi sugestii ale unor volute ionice. Postamentul pe care se odihnesc coloanele este si el tratat foarte decoorativ, imbinand elemente vegetale cu cele heraldice si animaliere. Este realizat prin legarea soclurilor coloanelor intre ele printr-un brau-balustrada. Soclurile prezinta forme florale ( asemanatoare cu ceea ce intalneam la rasuflatoarele de la Batistei), intre aceste socluri interpunandu-se zonele de balustrada decorate cu motive zoomorfe ( aparitia leului, si motiv heraldic, inconjurat de vrejuri), intre primele doua coloane si de asemenea intre ultimele doua, intors spre interior.
Pridvorul mai are lateral cate o deschidere asemanatoare ca plastica cu celelalte de pe fatada principala, deschidere corespunzatoare fiecarei intrari ; arcele sunt sustinute de coloane, cea care face legatura dintre pridvor si pronaos fiind angajata. Deasupra registrului coloanelor, urmeaza, ca de obicei, braul ce imparte biserica in doua registre.
Pe fatada peincipala avem de-a face cu 4 medalioane cu figuri de sfinti pictate, care incadreaza panoul central al icoanei de hram. Cornisa in retragere este abia sugerata si se deosebeste mai ales prin intermediul picturii, ca si arhivoltele de mai jos care subliniaza arcele. Pictura cu aspect decorativ pregnant sporeste si ea perceperea intregului amsamblu ca un martor al bogatiei si inventivitatii ormanentale de care se da dovada, iar simbioza ei cu arhitectura si sculptura face din biserica unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice din Bucuresti. Trecand acum la fatadele laterale, descoperim ca si la Batistei si Coltea aceeasi « friza » de arce sustinute de colonete adosate bisericii. Arcele sunt sugerate prin inaintarea in grosimea zidului. In partea dinspre pronaos si altar, ferestrele sunt alternate cu goluri corespunzatoare arcelor. De exemplu,la pronaos avem arc prelungit pana jos prin colonet, al carui spatiu interior ramane liber, in timp ce spatiul urmatorului arc este ocupat de fereastra. In total avem cate trei ferestre mari corespunzatoare fiecarei fatade laterale. In registrul superior se continua aceasi decoratie pictata cu medalioane cu figuri de sfinti ; pentru pronaos corespund in exterior 3 medalioane, pentru absida cate doua de fiecare parte, incadrand la mijloc o rasuflatoare patrata ajurata cu motive vegetale ca la Kretulescu, in timp ce toate aceasta friza de medalioane o aseamana cu siguranta bisericii Batistei. Registrul inferior al fatadelor este lasat cu paramentul din caramida aparenta, ceea ce da bisericii un aspect insolit, care intra in contrast cu pictura ce abunda in partea de sus a monumentului. Aceeasi decoratie pe ambele fatade laterale, tratata simetric. Ferestrele primesc aici insa un decor sculptat foarte fin, ancadramentul devenind astfel parte componenta in plastica fatadei ; foarte mult intalnit si exploatat, si aici si in tot ansamblul, elementul floral.
Planimentic, biserica se aseamana oarecum mai mult cu Olarii sau cu Fundenii Doamnei, decat cu Kretulescu. Pridvorul are o singura calota centrala sustinuta in laterale de dublouri late.
Intrarea in pronaos se face prin spartura in grosimea zidului ; pronaosul de dimensiuni mici, este boltit de calota sustinuta in parti de dublouri de la care se face trecerea prin trompe ; deasupra, in exterior, nu ii corespunde turn-clopotnita, acest fapt scotand Stavropoleosul de pe linia Batistei sau Kretulescu din acest punct de vedere. Trecerea de la pronaos la naos se face prin trei arcuri in plin cintru, pe coloane, fapt intalnit si la unele biserici precum cea « Dintr-o zi » care avea aceeasi trecere intre cele doua spatii, dar care a fost inlocuita ca si in cazul altora, prin dublou. Aceeasi impartire este insa valabila la Kretulescu si Elefterie Vechi, precum si la Antim si Coltei, de exemplu. Naosul are calota, careia ii corespunde in exterior o turla scunda cu o baza patrata foarte mica, la care se zareste doar cornisa ; boltirea, daca putem face o astfel de referire, este de tip Cozia. Absidele sunt semicirculare in interior si poligonale in exterior ( 3 laturi ca la Kretulescu) si au cate doua nise dispuse simetric fiecare. Absida principala este ceva mai adanca si are nise corespunzatoare proscomidierului si diaconiconului, sapate in grosimea zidului.
Concluzionand acum asupra unor elemente comune bisericilor analizate mai sus, spunem comune atat din punct de vedere al plasticii decorative exterioare cat si privitor la planimetrie, intalnim o serie de constante :
-utilizarea la majoritatea bisericilor (in special a celor mentionate mai sus ca exemple evocatoare pentru intregul fenomen), a braului decorativ ce imparte fatadele in doua registre, de obicei cel de jos mai inalt iar cel de sus mai scund
-utilizarea in decoratia fatadelor a sirului de arcaturi pe intreaga suprafata a registrului inferior, arcaturi fie in simpla acolada ( Batistei), fie in acolada sugerand triforul
( Stavropoleosul), fie panouri dreptunghiulare- Kretulescu.
-de obicei doua turle, una cu rol de turn-clopotnita ( cea de pe pronaos), exceptie facand Stavropoleos ; aspectul turlelor asemanator.
-pridvor deschis ; trecerea dinspre pronaos spre naos facuta prin arce in plin cintru sustinute de stalpi ( de obicei 3 arce).
-abside semicirculare in interior si poligonale la exterior
-proscomidier si diaconicon la absida altarului, fie sapate in grosimea zidului, fie sugerate prin nise.
-la Stavropoleos si Batistei, registrul superior decorat de medalioane pictate cu figuri de sfinti, la Kretulescu, poate ca o consecinta a Coltei, panouri terminate in partea superioara cu arce intersectate de alt rand superior de arce, cu trimitere la ocnitele moldovenesti (vizibila mai ales la Coltea).
-intalnirea ca element comun al mai multor biserici bucurestene de secol XVIII a acelui mic spatiu interior adosat pronaosului in partea de nord care contine scarita elicoidala ce face legatura cu turnul-clopotnita
-bogata decoratie, in special de inspiratie vegetala, perpetuare a stilului brancovenesc, intalnita mai ales la Stavropoleos, cu radacini in biserica Coltei, dar care isi aratase masura in edificiul monumental de la Vacaresti.
3. Aspecte privind arhitectura bisericilor Antim, Sf. Nicolae ( Manea Brutaru), Razvan, Elefterie Vechi
Manastirea « Toti Sfintii » Antim este localizata in spatele frontului sudic al Bd. Unirii- str. Justitiei. Mitropolitul Antim Ivireanul, om de cultura si artist (sculptor) o ridica intre 1713-15, pe locul unei biserici mai vechi de lemn, care fusese construita de paharnicul Staicu Merisanu. Este unul dintre ultimele ansambluri manastiresti realizate in spiritul epocii brancovenesti; biserica, cuhnia, clopotnita, casa egumeneasca si paraclisul, toate fac parte din ansamblul monumental istoric propriu-zis.Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, in urma mortii mitropolitului, chiliile cad in ruina si dispar ;in 1795 intervine Antim, arhiepiscop de Pogoiana, care ia sub obladuirea sa manastirea si demareaza renovarea. In urma unui cutremur este renovata la 1857, cand in stilul timpului, i se adauga o rozasa neogotica pe fatada de vest, iar sub cornisa curbata de pe fatada principala se mai adauga un atic decorat cu firide drepte. Biserica este restaurata iarasi in 1947, cand i se refac turlele din caramida aparenta ; in 1950 restul bisericii este spalat. Ansamblul manastirii Antim a fost grav mutilat intre 1984-86 pentru a face loc blocurilor de pe bulevardul Unirii.
Planul bisericii este triconc, naosului si pronaosului corespunzandu-le cate o turla. Paramentul este tratat in caramida aparenta si decoratia pastreaza aceeasi impartire in doua registre, cu exceptia ca atat in registrul inferior cat si in cel superior avem de-a face cu panouri si arcaturi ( jos panouri de genul celor de la Kretulescu, sus arcaturile). Impresionanta este decoratia sculptata migalos, iar usa de la intrare pastreaza sculptura in lemn executata de catre Antim insusi. Pridvorul este supralargit, prezinta 6 coloane pe fatada de vest, care sustin arcele, iar pe laterale cate una, ce uneste cate doua arce. Pronaosul este si el supralargit si separat de naos prin coloane, deosebit de bogat sculptate.
Biserica « Adormirea Maicii Domnului » Razvan - ctitoria initiala este atribuita in anul 1620 lui Razvan vornic, poate acelasi Razvan care fusese pomenit in pomelnicele bisericii si intr –un document din 1644, din vremea lui Matei Basarab. Pisania datata la sept. 15, 1706 atesta ca biserica a fost rezidita de » Jupan Ianache Vacarescu vel Aga si Jupaneasa lui Stanca, cu fiii lor Constantin si Barbu, si de Vladaia, jupaneasa Capitanului Pana, cu fiul ei Barca Cluciarul… ». A fost mai tarziu, tot in secolul al XVIII-lea, inchinata Bisericii Invierii sau a Sf. Mormant de la Ierusalim. In urma unor sapaturi s-au mai gasit in jurul ei fundatii si pivnite de secol XVII si XVIII ; banul M. Cantacuzino si D. Fotino o trec in randul manastirilor fara han din secolul al XVIII-lea, adica in randul manastirilor de « categoria a treia ». In 1847 se gasea intr-o stare proasta, fiind darapanata si suferind un incendiu ; in 1857 este reparata ; vechea inscriptie a portalului a fost demontata, si pusa in pridvor cu fata in jos pentru a servi drept paviment. In 1969 s-au facut cercetari arheologice si lucrari de restaurare, sub conducerea lui Eugen Chefneaux, lucrari cu ocazia carora aspectul bisericii a fost mult schimbat, fiind adusa la forma pe care o avusese inainte, adica cea originala, cand fusese ridicata prima data din zid. A fost refacut turnul-clopotnita in forma actuala, inlocuindu-l pe cel de plan patrat vechi, care era din lemn si imbracat cu tabla. Aceasta restaurare ne ofera astfel ocazia de a vedea cum arata biserica la inceputul secolului al XVIII-lea, dupa cum spunea pisania, chiar daca elementele constitutive ale ei nu mai sunt cele de atunci, pastrandu-se doar forma ; totusi, vechimea sa este atestata de coborarea cu 5 trepte mai jos a pardoselii fata de nivelul terenului actual, terenul fiind degajat si coborat in jurul bisericii la nivelul din 1706, ceea ce da impresia unei « scufundari » fata de nivelul strazilor actuale.
Biserica « Sf. Nicolae » a fost construita in timpul domnitorului fanariot Nicolae Mavrogheni de catre Manea Brutaru, staroste al brutarilor pentru credinciosii enoriasi ai lui Popa Radu. Este construita in 1787 de zid, conform pisaniei, pe locul unei mai vechi bisericute de lemn. In 1838 sufera de pe urma unui cutremur, daramandu-i –se turla ; aceasta este refacuta in 1858, impreuna cu tampla, lucrul fiind vizibil din aspectul pe care il are astazi- turla este imbracata cu tabla si are baza patrata, fiind mai mult decat evident ca nu este cea originala. Planimetria respecta tipul de biserica de secol XVIII din Tara Romaneasca, dar biserica este totusi de dimensiuni mult mai modeste decat cele contemporane ei. Pridvorul mai scund si partea din fata a pronaosului au fost reconstruite cu ocazia reparatiei din 1858. Fatadele inca mai pastreaza acea delimitare pe doua registre specific brancoveneasca, facuta printr-un brau simplu profilat. Ceea ce surprinde la Sf. Nicolae este lipsa decoratiei in registrul superior pe fatadele laterale, cum intalneam la Stavropoleos sau la forma veche a bis. Batistei ; doar pe fatadele de vest si est intalnim acele specifice firide pictate cu imagini de sfinti. Insa totusi registrul inferior mai pastreaza specifica decoratie a acelor arce oarbe terminate in acolada, grupate cate doua si care se odihnesc pe stalpisori angajati. Ceea ce nu are legatura cu arhitectura specifica de secol XVIII este marcarea limitelor fatadei principale de bosaje puternice si profile de tip neoclasic.
Biserica Sf. Elefterie a fost ridicata intre anii 1741-1744 in timpul celei de-a doua domnii a lui Racovita Voda, dupa cum arata pisania ; in jurul anilor 1770-1774, biserica este trecuta de catre Mihail Cantacuzino in randul “manastirilor fara han”; in 1967 este transformata prin daramarea intregii parti superioare si consolidarea cu cingatori de fier. Tot acum primeste o infatisare neoclasica, dupa obiceiurile vremii. In 1915 este clasata drept monument istoric si se hotaraste tot atunci ca aceasta trebuie refacuta respectandu-i-se forma originala, insa datorita izbucnirii primului razboi mondial lucrarile se sisteaza ; lucrarile incep abia in 1929 sub conducerea arh. Stefan Lupu Bals, lucrarile durand pana in 1935 ; in timpul acestora se savarsesc urmatoarele operatiuni : sunt consolidate zidurile, rezidite coloanele, arcele si boltile aflate la inceput intre naos si pronaos, locul turlei de lemn este luat de turla-clopotnita de pe pronaos ; i-au fost refacute sarpanta, cornisa, si turnuletul scarii ce duce la clopotnita. Pridvorul, care fusese inchis in 1867 este acum redeschis. Cutremurul din 1977 ii avariaza iarasi turla, care este reconstruita. O turla Pantocrator existase peste naos, fusese daramata in secolul al XIX lea si ramane nereconstruita. In 1984 lucrarile se incheie prin montarea invelitoarei din tabla de arama. Chenarele de piatra originale nu se mai pastreaza decat la proscomidie si diaconicon. Echilibrata ca proportii, face parte din aceeasi familie tipologica cu bis. Sf Stefan- Calarasi, Batiste sau Mantuleasa.
Referindu-ne acum la bis. Razvan, vom observa de prima data ca aceasta are elemente distincte care nu se regasesc la celelalte biserici de inceput de XVIII : planimetria nu respecta forma treflata, ci impresia este de biserica tip sala, fiind un caz special. Fara abside laterale, prezentand doar absida principala a altarului ( insa si aceasta fara spatiile speciale ale proscomidiei si diaconiconului), biserica pare ca este dezvoltata mai mult pe axa longitudinala decat pe cea transversala. Totusi pe latura de nord, bineinteles, remarcam aparitia turnuletului care duce la turla-clopotnita. Judecand dupa boltirea naosului si dupa lunga dezvoltare longitudinala a intregului edificiu probabil ca a existat si o a doua turla, lucru logic pentru tipul de arhitectura al acelei vremi, insa probabil ca a fost distrus in urma deselor avarii prin care a trecut, fiind inlocuit cu sarpanta ( acoperisul este in prezent acoperit cu tigla). Prezinta aceeasi impartire, pronaos, naos, altar, cu un pridvor deschis pe latura de vest, boltit printr-o calota mica. In interior arhitectura este rezolvata nu foarte complicat : trecerea dinspre pridvor sptre pronaos se face printr-o deschizatura ingusta corespunzatoare portalului, iar dinspre pronaos spre naos, se face printr-un arc dublou mai ingust. Atat pronaosul cat si naosul sunt boltite prin calote, trecerea de la sectiunea patrata la cea circulara facandu-se cu ajutorul pandantivilor. Inaintand spre altar intalnim arcul triumfal mai subtire, urmat de un arc dublou de grosime aproximativa cu cel care face trecerea dintre cele doua spatii principale ale bsericii. Absida altarului este poligonala la exterior si de forma semicirculara in interior, prezentand un curios stalp de sustinere in centru, dupa cum reiese din plan. Fiind refacut, pridvorul nu are nimic in comun cu celelalte pridvoare, mai ales din punct de vedere al decoratiei exterioare- in forma actuala prezinta de o parte si de alta a deschiderii principale, cate doua deschideri inguste ( arcuri in plin cintru sustinuti de stalpi grosi, in partea de sus avand capiteluri ce interpreteaza formele celor dorice, iar jos, asezati pe soclul simplu). Un element comun cu bisericile de secol XVIII ar fi impartirea fatadelor in doua registre (aici printr-un tor simplu, incadrat sus si jos de cate un brau zimtat). In cel mai bun caz aceasta interpretare poate sa reia formele originale ale monumentului. Cornisa despre care stim ca este de asemenea refacuta probabil ca reia motivul zimtat cornisei vechi, la fel si elementele de plastica pe care le intalnim la turla, care se aseamana cu formele intalnite la Batistei ( atat la baza patrata a turlei-clopotnita, cat si la cornisa ei). Comparand ansamblul cu unele biserici precum Kretulescu, Stavropoleos, Antim, vom concluziona ca pe ansamblu biserica doar aduce vag ca aparitie, mai ales cu bisericile de mai mici dimensiuni ( Batistei, Elefterie Vechi), insa nu are aproape numic in comun cu primele exemple date, multele alterari si refaceri ale constructiei originale schimband in mod destul de evident forma ei originara.
Nu acelasi lucru il putem afirma insa despre ansamblul monumental al bisericii Antim, care, desi a trecut si el prin mai multe refaceri, unele dintre ele mai putin fericite ( parti ale incintei), pastreaza inca acel suflu energic al unei arhitecturi ce continua in mod fericit linia monumentelor brancovenesti.
Biserica surprinde inca de la inceput prin monumentalitatea ei ; desi elansata, aceasta are totusi stabilitate, acelasi fel de stabilitate pe care il regasim si la Kretulescu, cu care se aseamana mult ( acest fapt urmand sa il analizam in randurile urmatoare ). Fatada principala prezinta un element atipic, arcul dispus central, corespunzator pronaosului, care adaposteste dedesubt o rozeta de inspiratie neogotica- insa acest lucru stim ca se datoreaza refacerii din 1857. Desi trece, cum am mai spus, prin refaceri, per ansamblu biserica isi pastreaza aproximativ aceeasi forma pe care a avut-o si in trecut. Pridvorul prezinta directe analogii cu cel de la Kretulescu, prin deschiderile mari ( 6 la numar), dar aici bazele coloanelor care le separa nu se mai sprijina pe postament, ci sunt la nivelul pavimentului. Probabil ca fusurile lise ale coloanelor nu reproduc forma originala ; acestea trebuie sa fi fost de felul celor de la Vacaresti, acele fusuri « torsate ». Capitelurile insa beneficiaza de o bogata decoratie vegetala, crosete scoase in relief), dar se deosebesc prin tratare de cele ale pilastrilor pe care ii intalnim de o parte si de alta a portalului . Bazele coloanelor primesc aceeasi decoratie florala ca cele de la Stavropoleos, prezentand analogii cu cele care trebuie sa fi fost la si la Vacaresti; sculptura este de o fina executie, preocuparea pentru decorarea elementelor « superficiale » ale arhitecturii fiind o trasatura mostenita din arhitectura brancoveneasca.
Analogia cu Kretulescu este intrucatva sustinuta si de faptul ca fatadele sunt tratate in acelasi mod, paramentul fiind din caramida aparenta. Privit dinspte fatada de vest, pridvorul ne apare decrosat fata de restul bisericii, acoperit in sarpanta. Coloanele care sustin registrul superior al pridvorului sunt asezate direct pe treptele pe care se patrunde ; deasupra, arccele sunt tratate din motive de sustinere prin aranjarea verticala a caramizilor, intarindu-le, ca si la Kretulescu. Braul specific ce imparte fatadele bisericii in doua registre orizontale este copiat si la pridvor, insa aici acesta sufera o coborare de nivel, acest fenomen fiind vizibil la sudura dintre pridvor si pronaos( in lateralele pridvorului). In registrul superior al fatadei de vest, corespunzator pronaosului, acea friza de arcaturi mici este inlocuita de panouri retrase spre interior, insa acestea par a fi interventii mai tarzii. In ax cu intrarea apare un panou mai mare, de forma patrata, care inchide un cerc ; probabil ca aici va fi fost icoana de hram ; astazi acestea sunt tratate simplu, lasand sa se vada caramida aparenta, numai ca deasupra monotonia este sparta de prezenta unui nou element decorativ, un mic « fronton », care pare sa fi fost executat din piatra ajurata ( cu motive vegetale care probabil ca au fost intentionat sculptate in acest fel pentru a se armoniza cu celelalte elemente decorative originale), si care pare sa fi fost mai mult ca sigur adaugat ulterior. Decoratia corespunzatoare pe fatada de vest pronaosului mai pastreaza friza de arcaturi. Rozasa neogotica si arcul care o subliniaza, fiind executate mai tarziu, intrerup friza sirului de arcuri care trebuie sa fi fost unitare, inconjurand toate fatadele bisericii in registrul superior. Trebuie sa fi avut acelasi aspect ca si Kretulescu, numai ca acolo arcele erau in partea superioara intersectate de un al treilea arc, din care se vedea doar partea de sus. Iarasi, un element care deosebeste fatada pridvorului de la Antim de cea de la Kretulescu este faptul ca la Kretulescu,coloanele stau pe un piedestal, pa cand aici, acestea sunt perfect despartite unele de altele si se continua pana jos, bazele fiind alipite pavimentului. Pe laterale, pridvorul de aici prezinta doua deschideri, separate de coloane identice cu cele de pe fatada. Ca planimetrie, se pare ca biserica prezinta analogii cu Sf. Trei Ierarhi – Coltei si Kretulescu.
Pronaosul este sensibil supralargit si are cate o deschidere corespunzatoare fatadelor laterale ; naosul are cate doua deschideri pentru fiecare absida, iar arcului dublou al naosului, la trecerea inspre pronaos,foarte lat, ii revine cate o deschide pe fatadele laterale. Absida altarului are cateva caracteristici tipice : este foarte adanca, are pastoforii, semicirculara in interior, dar la exterior este poligonala numai in extrema estica, cum putem citi din plan. La fata locului acest lucru nu se observa foarte tare. Pare ca datorita latimii dubloului care separa naosul de altar, abida este « impinsa » mai in fata, creandu-se o simetrie pe axul vertical al fatadelor laterale ale naosului- din afara pare ca absidele laterale sunt situate exact la mijlocul fatadelor naosului.
Privitor la tratarea decorativa a fetedelor, observam nelipsita delimitare a registrelor printr-un brau gros. In zona inferioara predomina panouri dreptunghiulare (gen Kretulescu), iar in registrul superior intalnim arcaturi pe toata lungimea. Corisa se deosebeste de cea de la Kretulescu, fiind tratata aici nu prin zimti, ci fiind lasata libera, prin profile in retragere. Sub sirul de profile in retragere al cornisei exista putin mai jos, la o oarecare distanta,un profil simplu care face trecerea la registrul superior al bisericii ( cel cu arcatura). Pe partea de sud a bisericii, la altar, exista o usa care da in exterior din pastofor. Deschiderile ferestrelor dreptunghiulare sunt tratate cu aceeasi plastica ce se regaseste si la portal, derivata din stilul brancovenesc. In registrul superior intalnim motivul acelor rasuflatoare circulare probabil din similipiatra ajurata, pe care le mai vazusem altermand cu unele de forma partata la Kretulescu, insa aici acestea nu sunt dispuse in ax vertical cu ferestrele, ci cumva plasate exact intre deschiderile acestora ( in partea ce corespunde naosului). La pronaos insa, acestea sunt plasate exact deasupra ferestrelor. Pe cealalta fatada laterala este reluata aceeasi plastica decorativa ; o modificare citim in dreptul altarului, pe fatada nordica, unde o a doua usa
Intalnim de asemenea si aici cele doua turle, prima fiind cu rol de clopotnita (pronaos), cealalta ramanand cu functia de baza. Sunt asezate pe baze de sectiune partata, ele avand sectiunea octogonala ; deschiderile sunt inguste, subliniate de profile care fac sus arc in plin cintru ; acest arc nu iese in rezalit ( Batistei de exemplu), ci se continua pana la baza turlei. Cornisa turlei este realizata din profile in retragere, turlele fiind acoperite de tabla zincata. Bazele turlelor au la colturi um motiv al arcului asemanator cu cele de la Kretulescu, insa aici este mai simplu, neintersectat cu alt arc.
Interiorul este astfel structurat : din pridvor se face trecerea in pronaos printr-o deschizatura in zid ( portalul) ; zidurile sunt groase, conferind dinafara monumentalitate manastirii; pronaosul este boltit printr- o calota, iar prezenta arcelor care sustin boltirea face trimitere la acel “tip Cozia” ; la fel se prezinta si naosul. Trecerea dinspre pronaos spre naos se face perin arcuri 3 arcuri sustinute de coloane, doua centrale, celelalte doua asosate fiecarui perete lateral ; mai exista un spatiu suplimentar boltit printr-un dublou foarte lat, care prezinta in laterale cate un arc foarte subtire ; urmeaza spre est un alt arc-dublou mai ingust, simetric cu arcul triumfal ; intre acestea doua este cuprinsa boltirea naosului, si aceasta de « tip Cozia ». Altarul, semicircular in interior, prezinta trei nise sapate in grosimea peretelui pe est, dintre care numai cea centrala are corespondent la exterior prin fereastra. Cautand un mai apropiat exemplu de biserica relativ contemporana din Bucuresti, gasim cu certitudine, in urma unei analize atente a fatadelor si elementelor decorative, cat si a planimetriei, ca Biserica Antim se aseamana ca tipologie cel mai bine cu biserica Kretulescu.
Un alt monument de secol XVIII, de aceasta data de o dimensiune mai modesta, dar nu mai putin important in intelegerea de ansamblu a fenomenului, este biserica Sf. Elefterie.
Desi fatadele au fost retencuite, formele plasticii decorative se mentin. Aceasta prezinta analogii cu biserica Batistei si cu Sf. Nicolae ( Manea Brutaru). Disparitia turlei de pe naos nu pare sa afecteze intr-um mod nefavorabil silueta bisericii, desi exista parca un oarecare dezechilibru intre cele doua parti principale ( corespunzatoare in interior naosului si pronaosului). Locul celei de-a doua turle a fost luat de acoperis. Dupa cum se prezinta situatiile bisericilor analizate pana acum, putem concluziona ca inafara de Stavropoleos, care prezinta un caz special, celelalte biserici in forma originala vor fi prezentat toate care doua turle pe axul longitudinal al bisericii. Un alt caz special l-a reprezentat biserca Vacaresti (pentru pridvor), insa aceasta merita o discutie speciala si mai detaliata in cele ce vor urmeaza.
Intorcandu-ne acum la biserica Sf. Elefterie, vom remarca prezenta planului treflat ; Desi este de dimensiuni mai mici decat celelalte exemple la care am facut referire mai sus, si aceasta pastreaza aceeasi dispozitie si in ca mai tine vie amintirea unui stil post-brancovenesc, desi a fost afectata de refaceri. In primul rand, socheaza asemanarea fatadei de vest a pridvorului cu cea de la Batistei ; aceleasi trei deschideri, aceiasi trei stalpi care sustin arcele in acolada. Tipologie asemanatoare insa si cu ceea ce am vazut la Stavropoleos, numai ca acolo se mentineau coloanele originale si pictura din registrul superior, in timp ce in celelalte doua cazuri de mai sus paramentul a fost retencuit. Forma aceluiasi brau median se pastreaza si la Elefterie intr- o rezolvare mai simpla. Pe linie Batistei si Stavropoleos, si cum vom mai intalni si la alte biserici care preiau acest mod de decor, si pe care le vom analiza mai tarziu, intalnim in registrul superior aceeasi friza de medalioane in interiorul carora sunt pictate figuri de sfinti, in centu avand spatiul rezervat icoanei de hram. Inlocuirea coloanelor originale cu stalpii de sustinere cu fus lis si capitel doric este evidenta prin contrast cu coloanele originale din interiorul bisericii, care pastreaza decoratia. Stalpii sunt urcati pe un soclu ; deschiderea corespunzatoare intrarii in pronaos primeste o mica scara semicirculara cu doua trepte. Dupa spalarea fatadelor se pot observa la arcurile fatadei urme de pictura, distingandu-se ici si colo motive decorative geometrizate si vrejuri. Coloanele trebuie sa fi avut fusul in aceeasi torsada specifica, iar capitelurile trebuie sa fi prezentat bogatia de decor specifica post- brancoveneasca. Pe fatadele laterale, registrul de jos este tratat special, in sensul ca are o inaltime putin exagerata, impingand braul de despartire putin mai sus decat era necesar. Multele prefaceri prin care a trecut biserica reies mai ales din analiza locurilor pe care le ocupa ferestrele, sparturile ulterioare pentru operarea altor deschideri decat cele originale schimband aspectul armonios si simetric al fatadelor. Ancadramentele nu se mai mentin in starea initiala, au fost indepartate, sau inglobate pe alocuri prin tencuire in grosimea zidului.
Se mentine insa decoratia in registrul inferior cu arcuri in acolada, ca si la Sf. Nicolae ( Manea Brutaru), Batistei sau Stavropoleos- acestea dovedesc o mai mare aplecare spre interpretarea formelor brancovenesti decat la Antim sau Kretulescu, insa acestea compenseaza prin alte elemente inspiratia brancoveneasca ( de exemplu, folosirea acelor panouri dreptunghiulare poate fi chiar o trimitere directa la ansamblul de la Hurezi). La Elefterie, in registrul superior, au fost executate niste ciudate deschideri-ferestre ( de exemplu pe fatada de sud in axul absidei), care intrerup in mod deranjant sirul frizei de medalioane- probabil trebuie sa fi fost niste rasuflatori anterioare.
De asemenea, ceea ce s-a mai pastrat din monumentul initial, a fost tratat cu oarecare indiferenta; chiar daca anumite elemente decorative sau care fac parte in mod direct din structura nu mai sunt originale si au fost executate in urma unor restaurari, ele nu merita sa fie tratate cu indiferenta, pentru ca prin analiza lor se pot stabili mai in amanunt etapele transformarii prin care a trecut biserica.In forma prezenta, deschiderile ferestrelor sunt plasate oarecum derutant, alternand cu alte deschideri mai mici, de a caror functie exacta nu ne putem da seama privind numai fatada. Analizand insa planul bisericii, observam ca pronaosului ii corespunde cate o fereastra pe fiecare fatada laterala, ca naosului ii corespunde in dreptul absidelor laterale cate o fereastra , dar ca in preajma trecerii dintre naos si pronaos mai exista un rand de ferestre simetrice fatadelor ; altarul comporta o fereastra principala in ax, iar in interior, sapate in grosimea zidului, avem proscomidiar si diaconicon. Pe fatada de nord mai exista o mica deschidere dreptunghiulara, in dreptul absidei altarului, care ar putea pastra ceva din decoratia originala cu motive vegetale, insa in prezent este tencuita si serveste drept « cos de evacuare » a fumului din ceea ce este folosit ca mijloc de incalzire in altar. Pe fatada de nord mai avem si turnuletul specific cu scarita de acces spre turn-clopotnita, devenit turla principala. Motivele decorative de pe acesta sunt tratate diferit, arcele se ingusteaza, si se descarca pe asa-zisi pilastri sugerati, angajati in zid. Corespunzatoare micii ferestre de pe latura de nord a altarului exista o fereastra si pe latura de sud, dreptunghiulara, oarba, acum tencuita, care pastreaza ancadramentul, insa aceasta nu apare in plan. Poate acestea doua vor fi corespuns niselor pastoforiilor, insa in plan mai exista o deschidere in nord-estul altarului, alta decat cea mentionata mai sus, care probabil este prinsa sub tencuiala. Formele simple sunt subliniate de cornisa tratata cu profile in retragere, ca si cornisa turlei, care este asezata pe o baza patrata si este de sectiune octogonala, tratata la fel ca turlele Batistei. Biserica este acoperita cu tabla, la fel si turla.
Pridvorul are in centru o calota, incadrata in parti de groase arce dublouri dispuse transversal fata de axa principala a bisericii. Pronaosul prezinta o calota, incadrata si aceasta in laterale de arce dublouri foarte late, dispuse tot in acelasi fel ; trecerea spre naos se face prin trei arce in acolada sustinute de coloane care de acesta data pastreaza decoratia originala specifica ; urmeaza iarasi un dublou lat ; boltirea naosului este facuta printr- o calota ; arcul triumfal este de fapt reprezentat un dublou mai lat. Absidele laterale sunt semicirculare in interior si au la exterior trei laturi. Putem spune ca biserica Sf. Elefterie Vechi prezinta similitudini in special cu Biserica Batistei, atat in ceea ce priveste planimetria, cat mai ales, in tratarea plastica a fatadelor si a pridvorului.
4.Un caz special - Vacaresti
Reprezentand una dintre cele mai valoroase ansambluri artistice, descrisa de catre Vasile Dragut ca fiind « sinteza a principalelor constructii religioase din Tara Romaneasca pe interval de mai multe secole », manastirea Vacaresti, chiar daca in urma regretabilei disparitii nu mai poate fi perceputa in mod direct, traieste inca prin imensa influenta pe care a avut-o asupra altor biserici, prin crampeiele de istorie pe care le-a lasat in urma, prin legatura indisolubila pe care a avut-o cu monumente precum Hurezii, manastirea Antim sau Stavropoleos.
In 1716 in apropierea Bucurestilor, incepea constructia la ceea ce avea sa fie ansamblul manastiresc al Vacarestilor. Asezat in scaun in acelasi an, Nicolae Mavrocordat, ctitor si totodata incepator al domniei fanariote in Tara Romaneasca, hotaraste inceperea ei. In urma alungarii si intemnitarii domnitorului la Sibiu lucrarile sunt sistate dupa trei ani. Amanuntele istorice sunt prezentate in lunga pisanie redactata chiar in romaneste, asezata deasupra intrarii pridvorului, impodobita cu stemele Tarii Romanesti si Moldovei; intre 1719 si 1722 lucrarile se reiau, in 1722 fiind in intregime terminata si gata de a fi data in folosinta.
Intregul ansamblu monastic avea constructiile dispuse in jurul a doua incinte adiacente, in cadrul unui plan dreptunghiular pe o axa E-V ( model care fusese adoptat de curand din arhitectura de tip renascentist). Prima incinta era destinata complexului de garda si prezenta pe vest, la intrare, un turn-clopotnita cu foisor, ce fusese modificat in secolul al XIX-lea prin suprainaltare sub influentele clasiciste; de-a lungul zidului de incinta erau dispuse cladirile ansamblului monastic, iar in coltul de N-E exista palatul domnesc al lui Nicolae Mavrocordat, in incinta caruia se gasea celebra biblioteca. Complexul monastic este aproape o reluare fidela a celui de la Hurezi pe care il continua in linie brancoveneasca, ironia sortii facand insa ca numai cel vechi sa supravietuiasca.
Biserica se afla in centrul incintei, asemanarea de plan cu Hurezii fiind mai mult decat revelatoare; intalnim la fel, pronaosul supradimensionat care functionase ca model de cand fusese folosit in mod special la Biserica Episcopala din Curtea de Arges, ctitorie a lui Neagoe Basarab. Dispunerea pronaosului este pe sistemul crucii grecesti inscrise ( influenta evidenta a Curtii de Arges) dar spatiile dintre bratele asa-zisei cruci erau boltite cu semicilindri, nu cu calote sferice. Se face remarcata prezenta a patru coloane monolite in interior, care erau decorate cu frunze de acant in intregime, ca la Stavropoleos. Trecerea dinspre naos spre pronaos se facea cu ajutorul arcelor pe coloane, solutie care va fi adoptata cu succces de aici incolo la majoritatea bisericilor de secol XVIII din Bucuresti. Ceea ce facea monumentul de la Vacaresti sa se deosebeasca de celelalte contemporane ei era prezenta a doua turle pe pridvor, lucru mai putin intalnit in epoca; influenta era bineinteles venita pe filiera de la Biserica Episcopala a Curtii de Arges si Hurez, si este totusi adoptata si la alte monumente precum Radu Voda sau Mitropolia din Iasi ( dar contemporane in epoca Hurezilor).
V. Dragut motiveaza aparitia acestor doua turle prin nevoia de a pune in valoare fatada de vest, care aparea in prim plan odata ce intrai in incinta manastirii.
Ca si Hurezi, acel « momumentum princeps » in adevaratul sens al cuvantului (excluzand paraclisul de la Mogosoaia cu formele sale incipiente) al arhitecturii brancovenesti, Vacarestii prezenta pe fatade formele tipice de decoratie: impartirea in doua registre prin braul median, partea de jos decorata prin panouri dreptunghiulare din toruri de caramida, iar in registrul superior obisnuitele arcaturi profilate ( acest gen de decor va merge de la Hurezi, la Vacaresti si Antim, si apoi, la mica distanta d.p.d.v. cronologic, va intra in compozitia fatadelor de la Kretulescu). Acest gen de decor va fi reluat cu succes pana la inceputul secolului al XIX-lea, cand va fi abandonat.
S-a vorbit despre acel « baroc brancovenesc » in sculptura, care este reluat la Stavropoleos si Antim, insa in cazul Vacarestilor, aceasta bogatie sculpturala, desi variata, pare totusi a ramane cantonata in anumite rigori clasice care ii vor fi oferit un caracte mult mai special; desi coloanele erau decorate cu acant, usile si ferestrele prezentau ancadramente armonios sculptate in piatra (ca la Sf. Gheorghe Nou), reliefuri plate impodobeau soclurile coloanelor (aproape inentice cu cele de la Antim); totusi, impresia de ansamblu nu era de incarcare, ci de « eliberare » a formelor.
De ce am acordat o atentie speciala fostului monument al Vacarestilor, este o intrebare care nici nu mai necesita cu adevarat un raspuns; din pacate, generatiei mele ii este practic imposibil sa stabileasca o legatura directa cu ansamblul arhitectural. Formele analoage pe care le mai putem « citi » la biserici precum Antim sau Stavropoleos, sau mai ales la Hurezi, ne ajuta sa ne creionam totusi o imagine despre ceea ce vor fi reprezentat Vacarestii in ochii celor care au avut prilejul sa se bucure de contactul direct cu manastirea; ca ansamblul a avut si va avea o valoare enorma - este de necontestat - drept martori fiindu-i bisericile din aceeasi "familie", care vor duce mai departe formele pe care Vacarestii le puneau in opera atat de bine si de echilibrat…
5. Alte biserici construite in secolul al XVIII in Bucuresti ; cronologie si elemente ramase originale in urma restaurarilor succesive
Biserica « Sf. Nicolae » Udricani se afla in vecinatatea Teatrului Evreiesc de Stat, in sector 3, Str. Dr. Iuliu Barasch 11. Biserica in forma actuala a fost ctitorita de jupan Udrea Clucerul in 1735, savarsita “in zilele Prealuminatului Domnu a toat(a) Tara Rum(a)neasca io Grigore Ghica Voievod”. La 1730 facea parte din mahalaua popei lui Isac, iar in 1770 este amintita de Mihail Cantacuzino ca manastire fara han. Probabil ca avea si o incinta, chilii si turn-clopotnita. In 1810 si 1834 este reparata deoarece sufera avarii la cutremurul din 1802. Sufera avarii in urma mai multor cutremure succesive .
La 23 martie 1847 « Focul cel mare din cursul zilei Pastilor »arde biserica si turnul clopotnita din vestul ei, iar pisania de pe peretele nord al pronaosului atesta refacerea ei de catre arhiereul Timotei Troadas in 1848. Tot acum vechile turle sunt inlocuite cu unele noi,din lemn, invelite cu tabla. Nicolae Iorga demareaza o operatiune de restaurare in 1937, care presupunea inlocuirea turlelor de lemn cu unele de zid, cum fusesera construite initial, refacerea zidariei vechi grav avariate cu zidarie din caramida, o sarpanta noua, invelitoare din olane, retencuire si reconditionare. Datorita fondurilor insuficiente se executa doar repararea turlelor, sarpanta, se inlocuiesc ferestrele si usa principala, locul ei fiind luat de una inspirata din modelul celei de la manastirea Neamt. In 1998 este consolidata la exterior prin plase metalice betonate si apoi tencuite. Consolidarea s-a oprit la nivelul fundatiei, dupa ce aceasta a fost inconjurata de o centura de beton armat ; la nivelul cornisei a fost prinsa o armatura. Fatada principala si sistemul de boltire au ramas intacte. In prezent se doreste restaurarea siluetei originare a bisericii prin reconstruirea turlelor din lemn.
Planul bisericii este triconc, specific bisericilor de secol XVIII; pridvorul era initial deschis, dar la 1810 prezenta arcadele inchise complet cu zidarie ; este la aceeasi inaltime cu nava bisericii si este acoperit cu doua calote sferice turtite ; are doua ferestre mici pe fatada de vest si cate una pe fatadele laterale, in locul deschiderilor vechilor arce. Pronaosul este supralargit, cu turn-clopotnita peste, iar naosul este surmontat de o turla sprijinita pe arce in consola cu retrageri ; atat turnul-clopotnita cat si turla erau la inceput din zidarie, dar in prezent sunt din lemn si tabla. Trecerea din prodvor in pronaos se face printr-un portal sculptat in piatra, unde este incastrata in partea superioara si pisania. Originar, trecerea dinspre pronaos spre naos se facea prin trei arce sprijinite pe coloane, dar acum se face printr-un arc dublou mult mai lat. Din etapa initiala se mai pastreaza cele doua coloane angajate peretilor de nord si sud, cu piedestal si capitel.Acum pronaosul este acoperit de o calota deasupra caruia se afla turnul-clopotnita, ce mai pastraza doar baza sub forma originala. Absidele laterale sunt acoperite de semicalote, iar absida din axul longitudinal este acoperita cu o semicalota cu retrageri,rezemata pe console. La exterior un brau orizontal de caramida imparte fatadele in doua registre aproape egale. Este posibil ca la ferestre, chenarele din piatra sa pastreze factura initiala, cu profiluri simple. Pe fatada vestica, in partea superioara, se prezinta un fronton neoclasic. Sub acest timpan este icoana de hram a Sf. Nicolae.
Biserica “ Sf. Nicolae” din “Selari”- a existat o prma biserica de lemn de secol XVII, care a fost refacuta la 1700, dupa cum relata pisania, azi disparuta. A fost rectitorita atunci de Serban Cantacuzino, « mare paharnic », impreuna cu negustorii din enorie. Datorita avariilor din 14 octombrie 1802, a fost refacuta radical ( 1804), cand i se adauga abside laterale ( fusese de tip sala) ; fiind iarasi deteriorata grav la « Focul cel Mare », beneficiaza de reparatii in 1860, fiind aproape reconstruita pe vechile ziduri ; Carol I face o donatie pentru continuarea reparatiilor bisericii ( lucru mentionat in pisania actuala) ; acum, aspectul bisericii este foarte diferit de ceea ce va fi fost in trecut ; a primit un aspect neoclasic ( fronton pe vest) si neogotic ( o rozasa) in refacerile din 1866-68 ; avariata iarasi grav la cutremurul din 1977, este restaurata intre 78-81, mai ales pe fatada vestica ; biserica de astazi foloseste vechea elevatie de la 1699-1700 ; planul triconc se aseamana cu cel al Bisericii Doamnei.
Bis. SF. Ioan Botezatorul – “Boteanu”- constructia este datata de pisanie la 1760; in 1884 este reparata de avocatul Mihail Riosanu, apoi daramata in 1909 pentru ca se afla in ruina; la nord de acest loc a fost construita biserica actuala, care sufera in 1940 o radicala refacere, avand in prezent fatade de inspiratie bizantina de secole XIII- XV, deci, dupa cum putem trage concluzia, nimic din ceea ce a fost Boteanu la inceput nu se mai pastreaza in stadiile actuale.
Sf. Gheorghe Nou - in 1705 Brancoveanu darama biserica veche de dimensiuni mici si o reface cu pardoseala de marmura, pictura fiind lasata in grija lui Prvu Mutu ; in 1718 este rectitorita de Nicolae Mavrocordat. Dupa cutremurul din 1802, este reconstruita fara turle ; dupa « Focul cel Mare » este reparata de catre arh. Xavier Villacrosse, in timpul domniei lui Barbu Stirbei. O restaurare in adevaratul sens al cuvantului este facuta de catre arh. Stefan Bals, care incearca sa-i redea forma initiala pierduta. Dupa planimetrie, se incadreaza in linia Vacaresti, Cotroceni. La fel ca tipologia brancoveneasca, fatada este impartita in doua registre, in cel inferior avand panouri dreptunghiulare, iar sus, arcaturi. Capitelurile coloanelor pridvorului se aseamana cu cele de la Antim.
Biserica « Sf. Nicolae – Baneasa »- la inceput are rolul de paraclis al casei Vacarestilor; este inceputa in 1768 si terminata in 1792 ( « in zilele prealuminatului domn Mihai Sutu), fiind ctitorita de Ecaterina Vacarescu, vaduva a Marelui Ban Serban Vacarescu. Mai tarziu, casele vor intra in posesia lui Bibescu Voda, care le va repara, impreuna cu biserica, in 1845. Intre 1932-34 este reparata iar si in 1940 este restaurat turnul-clopotnita de catre Comisiunea Monumentelor Istorice. Intre 1983 si 1992, trece prin mai multe etape de resturate, consolidare si retencuire. Dupa planimetrie, si aspect face parte din aceeasi familie tipologica cu Sf. Stefan-Calarasi, Batiste si Popa Soare. La fel, impartirea fatadelor pe doua registre se mentine inca, la fel si planimetria triconcului.
« Adormirea Maicii Domnului – Popa Soare » - inca mai pastreaza relativ forma initiala a secolului al XVIII-lea. Pana in 1924 a avut turle de lemn ( ca si faza dinaintea restaurarii Batistei). Acestea au fost inlocuite astfel : un turn-clopotnita pe naos, cea de-a doua turla fiind suprimata, biserica fiind acoperita cu tabla. Planul este treflat ; pridvorul deschis este adaugat in 1902 si primeste un fronton de tip neoclasic. Se mai pastreaza impartirea printr-un brau median a fatadelor si are medalioane sub cornisa de tipul celor de la Elefterie Vechi.
Sf. Stefan – Calarasi- ridicata de Stoica clucer, terminata in 1768 conform pisaniei ; trece prin mai multe incendii si refaceri succesive pana in 1915-16 ; se hotaraste restaurarea in 1942 ( facuta de catre arh. Chevreaux) ; dupa cutremurul din 1977 mai sufera reparatii. Se incadreaza in seria bisericilor Batiste, Elefterie ( datorita dimensiunilor mai reduse). Planul este triconc ; turnul-clopotnita este printre putinele exemplare pastrate in forma originala ; se mentine impartirea fatadelor in registre, in partea de sus cu medalioane ca la Stavropoleos, acestea fiind repictate in 1907 cu figuri de sfinti.
Sf. Sofia- Floreasca – biserica de astazi din zid nu poate fi datata cu precizie, dar edificiul in forma primara era mentionat in documente la 1738 ; este restaurata intre 1926-32, de arh. Paul Smarandescu. Pe ansamblu se mentin formele post-brancovenesti care au fost regasite dupa restaurare ( fatada pe doua registre).
Nasterea Maicii Domnului- Foisor- zidita ca paraclis al caselor doamnei Smaranda Mvrocordat, a treia sotie a domnului Nicolae Mavrocordat, este terminata in 1745. La 1813 biserica se afla in ruina, necesitand reparatii majore ; la 1888 pridvorul este inchis cu geamlac si se face o marire de ferestre ; in 1914-15 se construieste in partea de S-E o camera cu intrare spre altar. Exteriorul este foarte mult modificat in spiritul secolului al XIX-lea, dar se mai poate observa totusi o oarecare reminiscenta a stilului de secol XVIII- in registrul inferior avem decoratie cu arce oarbe in acolada, desi registrul in sine este mai inalt decat in mod obisnuit ; in registrul superior avem sirul de medalioane. Acum intrarea in biserica se face pe latura de nord.
Biserica « Sfintii Ingeri Mihail si Gavril – Mantuleasa »- este datata de pisanie in 1733, ridicata in zilele dmnitorului Grigore Ghica de jupaneasa Maria ( zisa si « Mantuleasa »); biserica este mai tarziu marita prin adaugarea unui pridvor nou in fata celui vechi ; turla cazuta la un cutremur a fost refacuta provizoriu din lemn; intre 1924-30 este restaurata prin hotararea Comisiunii Monumentelor Istorice si readusa la forma originala de arh. N. Popescu- Zane. Intra in familia Elefterie, Sf. Stefan prin planul triconc, dimensiunile mici, fatadele tencuite sunt separate de un brau puternic; in prezent se afla in schela in vederea restaurarii fatadelor.
Sf. Imp. “Apostol” din Tabaci sau “Potoceanu” – exista pe acel loc o veche biserica de lemn, inlocuita cu o biserica de zid ( 1763-1765) prin osteneala preotului Popa Constandinu si a sotiei sale Stanca prezvitera, si ctitorita de Constantin Potoceanu (capitan de jalbe la curtea lui Nicolae Mavrocordat) si de sotia sa Maria. Aceste informatii erau continute in pisanie, azi disparuta. In restaurarea din 1867 se renunta la stalpii care separau pronaosul de naos, turla zidita pe naos este inlocuita cu una din lemn; turnul- clopotnita apare ulterior, dupa alipirea pridvorului actual. In 1939 C. Mon. Istorice planuia o restaurare care sa o aduca la vechea forma, care nu a fost pusa in aplicare datorita izbucnirii celui de-al Doilea Razboi mondial. In 1977 sufera mari stricaciuni si este reparata in 1979. Este amenintata cu daramarea de catre regimul ceausist, dar scapa. Ultima reparatie este facuta in 1996, cand exteriorul este finisat.
Ca si la Batiste, prezeta in partea superioara medalioane cu figuri de sfinti, care au fost desfiintate ulterior. Mai pastreaza impartirea pe registre prin intermediul braului, insa fatada este de clara inspiratie neoclasica prin incununarea cu fronton.
Biserica « Vovidenia » cu « Sibile »- ridicata pe locul unei foste biserici de lemn de secol XVII, a fost rezidita de Mitropolitul Daniil la 1728 si reparata in 1819 ; ruinata mai apoi si amenintata cu demolarea, este restaurata intre 1912 si 1931 de arh. Grigore Cerchez ; este adoptat triconcul specific folosit cu precadere in secolul al XVIII-lea, pridvorul este un adaos tarziu. Naosul este despartit de pronaos prin arcade. La exterior are fatadele despartite de un brau usor profilat, registrul de jos fiind decorat cu firide in acolada, tar cel de sus, avand ca element distinctiv zugravirea firidelor cu figuri de filosofi din Antichitate si cu sibile.
Adormirea Maicii Domnului- « Olari »- era amplasata in mijlocul Caii Mosilor ; in 1932 este translatata de pe vechiul amplasament pe o distanta de 52 m. Este datata de pisanie ca fiind terminata in 1758, zidita fiind de catre Dumitrasco Racovita Vel Vistier ; in 1836 ii este inchis pridvorul, adaugandu-i-se in fata un alt mic pridvor. In 1863 ii sunt refacute turlele si intre 1939 si 1943 beneficiaza de o restaurare condusa de Comisiunea Monumentelor Istorice, in timpul careia se indeparteaza micul pridvor, aducandu-se la forma initiala de secol XVIII. Planul este trilobat, fatadele fiind impartite de un brau simplu , ornate cu firide terminate in arce in acolada ; deasupra arcadelor pridvorului, apar trei medalioane pictate in fresca-model Batiste, reprezentand pe Maica Domnului in centru, si pe Petru si Pavel in laterale.
Sfintii Voievozi- Otelari- in 1757 este construita de zid pe locul uneia de lemn ( datarea dupa pisanie), in « zilele lui Constantin Mavrocordat » ; Intre 1860 si `66 este restaurata ; prezinta un plan treflat ; acum turlele invelite in tabla nu mai pastreaza deloc formele originale ; acoperisul este in doua pante din tabla. Fatadele sunt acum simple, avand ca decoratie doar o friza de medalioane mozaicate sub cornisa, ce prezinta figuri de sfinti.
Sf. Nicolae « Negustori »- este plasata in apropierea bulevardului Hristo Botev ; biserica a fost construita pe urmele uneia preexistente de lemn ; pisania o dateaza la 1926 ; a fost pictata de Parvu Mutu Zugravu. Pastreaza dispunerea sub forma de triconc, si in mod special pastreaza acel spatiu intermediar dintre pronaos si naos, caracteristic bisericilor secolului al XVIII-lea. Fatadele sunt impartite in registre, dar frontonul pridvorului are un puternic aspect clasicizant.
Printre bisericile care ssunt atribuite cu retineri secolului al XVIII-lea si care ori au capatat aspect neoclasic, ori si-au schimbat radical infatisarea, se numara « Sf.Maria- Giulesti Sarindar ( Odobescu sustine constructia de secol XVI, Iorga de secol XVIII ), Sf. Visarion Vechi « Mihalascu » si Biserica fostei manastiri Chiajna- « Giulesti- Tiganie »,azi in ruina, si despre care Odobescu afirma ca este ctitoria Doamnei Chiajna de secol XVI, pe cand, iarasi Iorga contrazice aceasta ipoteza, sustinand ca monumentul ar fi de secol XVIII, construit in vremea lui Alexandru Ipsilanti. Datarea inclina totusi spre sec. XVIII, deoarece decoratia era tipica acestei perioade.
Majoritatea bisericilor de mai mici dimensiuni datate in secolul al XVIII-lea apar drept urmare a unor contributii aduse de enoriasi sau de catre bresle ; de obicei intreaga « mahala » era grupata in jurul nucleului reprezentat chiar de aceste biserici. Ele reiau formele unor monumente mai importante, insa la o scara mai redusa, pastreaza aceeasi planimetrie deja devenita obisnuita ( triconcul), aceeasi decoratie exterioara ( arcaturi in acolada, separare a registrelor prin braie). Din pacate, nu multe dintre ele mai pastreaza formele originale ; in urma cutremurelor, a incendiilor destul de dese in epoca, sau, uneori, a restaurarilor mai putin fericite, ele si-au pierdut aspectul pe care l-au avut la inceput, majoritatea capatand cel mai adesea o haina neoclasica specifica secolului al XIX-lea.
Bibliografie :
- Cantacuzino Gheorghe – “Manastirea Cotroceni”,ed.Meridiane, Bucuresti, 1968
- Cornelia Pillat – “Biserica Cretulescu”, ed. Meridiane, 1969
- Dragut Vasile – “Manastirea Vacaresti”, BMI, nr.2 (pag.30), 1971
- Dragut Vasile – “Arta Brancoveneasca”, ed. Meridiane
- Ghika – Budesti – “Evolutia arhitecturii in Muntenia si Oltenia”, BCMI, XXIX, 1936
- Ilies Aurora – “Biserica Manastirii Coltea”, ed. Meridiane, Bucuresti, 1969
- Stoicescu Nicolae –“Repertoriul bibliografic al momumentelor din Bucuresti”, 1961
- Theodorescu Razvan – “Manastirea Stavropoleos”ed. Meridiane, Bucuresti, 1967
- Voinescu Teodora, “Portalul brancovenesc”,in SCIA, nr.2, 1968
-Voinescu Teodora, “Biserica Batiste”, in “Analecta”, 1947
-« Atlas-ghid – Istoria si arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti»-Luca Stoica, Neculai Ionescu- Ghinea, Dan D. Ionescu), Bucuresti, 2000
-« Orasul Bucuresti »-Alexandru Elian, Constantin Balan, Haralambie Chirica, Olimpia Diaconescu ; Editura Academiei, Bucuresti, 1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu