Incepand cu Antichitatea greaca si continuand cu cea romana, arta teatrala a cunoscut o continua transformare, ajungand astazi sa de deosebeasca cu mult de ceea ce insemna ea in trecut si totusi sa se subordoneze acelorasi criterii. Daca teatrul ( arta dramatica ) reprezenta in Antichitate o metoda de a incerca sa reprezinti viata reala printr-o copie ( o “imitatie” amintind de filozofia platonica, la baza careia statea conceptul de “mimesis”), astazi teatrul exploreaza noi teritorii, devenind un “teatru experimental” ( implica instalatii, butaforii, sau pur si simplu…nimic – ca in miscarea Fluxus a anilor `60 ). Se face teatru cu ajutorul unor metode de expresie bine intiparite si specifice lui ca arta sau se face teatru plecand de la “tabula rassa” si incercandu-se gasirea unui nou vocabular. Ca o urmare a acestor manifestari culturale se naste nevoia de a crea o cladire care sa adaposteasca ampla “desfasurare” a artei teatrale.
Edificiul “Teatrului”, Amfiteatrul si Opera, toate acestea apar in urma unei cerinte punctuale: nevoia de a se creea un spatiu bine definit cu caracteristici care ii apartin in totalitate si care sa indeplineasca cerintele impuse. Spatiile cladirilor se vor structura in asa fel incat sa se subordoneze acestor nevoi: daca in Antichitate aveam de-a face cu semicircularitatea gradenelor pentru a facilita accesul privirii spre scena si o acustica cat mai buna, in Evul Mediu, improvizatiile teatrale vor sa sublinieze legatura dintre actor si privitor. Atunci cand se ridica o scena deasupra nivelului de vedere sau una care sa “intre” efectiv in zona privitorilor, se miza pe acelasi efect, acela de apropiere si perceptie cat mai rafinata si clara a ceea ce se desfasoara pe scena.
Dupa aparitia Operei la sfarsitul Renasterii si construirea cat mai multor cladiri de Teatru in Europa de Vest (ca urmare a “imitatiei” unor cutume “moderne” dupa stilul de viata Italian), evolutia cladirilor de spectacol a cunoscut un nou reviriment in secolele al XVIII – lea si al XIX – lea.
Cel putin despre Franta putem cu siguranta afirma ca acest “revival” s-a datorat si bagajului cultural pe care o epoca precum cea a lui Ludovic al XIV-lea ( se dezvolta teatrul, baletul, opera ) o lasase mostenire. Avem de a face asadar cu doua sfere de influenta importante, care au “radiat” in jurul lor ( Franta si Italia ), urmand ca in secolul XX programul cladirilor de spectacol sa cunoasca o dezvoltare tot mai mare si in celelalte parti ale Europei.
Studiul aparitiei acestui gen de program si transformarea cladirilor de spectacol pe parcursul secolelor mi se par interesant de urmarit atat sub aspectul criteriilor stilistice ( se stie ca avem de-a face cu o continua schimbare a categoriei estetice de “frumos” de-a lungul timpului ) cat si din punct de vedere pur sociologic. Aceasta “evolutie” ( daca o putem numi asa, in termeni de convenienta ) poate fi privita si ca o “oglindire” a aspectelor sociale in arta ( acel “entertainment” de care omul are nevoie ). De altfel, arhitectura insasi ca fenomen poate fi considerata o “oglindire” a socialului, ( sunt ridicate opere durabile cu carcacter edificator ).
In transformarea artei teatrale si implicit a cladirii in care ea se desfasoara, mi se pare mai important de analizat fenomenul de “imprumutare” si “influentare culturala reciproca” pe care unele zone au exercitat-o asupra alora, decat o simpla insiruire exhaustiva a unor cladiri sau stiluri arhitecturale.
La fel, cand ne referim la criteriul stilistic, trebuie sa avem in vedere localizarea zonei despre care vorbim, in ce sfera de influenta s-a aflat ea, care a fost bagajul stilistic pe care l-a mostenit din trecut si nu in ultimul rand, formatia arhitectului care a proiectat cladirile din zona respectiva ( “scoala” de arhitectura sub care s-a format dar si impresiile personale ale sale, de multe ori cristalizate sub forma unor “cladiri manifest” ).
Numai asa putem sa evitam pericolul de a face o analiza superficiala, golita de continut, care sa se refere doar la “forma”, omitand “fondul” ( “cochilie” fara subastantialitate ).
photo from
photo from
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu