Il Gesu – Roma (Giovanni della Porta)

           Atunci cand in 1541 se consemneaza ruptura dintre catolici si protestantii lutherani, catolicismul roman cauta mijloace de a raspunde ofensivei reformatilor: loc al prezentei divine, Biserica va fi simbolul stralucitor al legaturii dintre credincios si Dumnezeu; in acest spirit incepe constructia Bisericii Il Gesu. Structura si functionalitatea arhitecturii sunt puse in valoare de un program decorativ care preamareste puterea unei biserici triumfatoare.

Fatada bisericii Il Gesu imbina rigoarea coloanelor corintice cu geometria triunghiulara a frontonului. Desi biserica este construita combinand forme ale arhitecturii antice cu linii si tensiuni verticale si orizontale ce se apropie de baroc, fatada acesteia pare sa armonizeze perfect aceste elemente si sa le asimileze intr-un tot unitar. La primul nivel, portalul principal este incadrat de doua intrari laterale, despartite intre ele si ritmate de cate doua coloane adosate (una sub forma de pilastru iar cealalta de sectiune circulara) ale caror capiteluri combina acantul corintic cu decoratii eclectice vegetale. Aceste coloane sunt sustinute de cate un soclu paralepipedic asezat cu baza mica pe sol, iar inaltimea lor pare a fi sensibil mai mare fata ce al doilea rand de coloane de la etajul cladirii. Aceasta ritmare de colone a fatadei este un motiv preluat din arhitectura antichitatii romane. Chiar si intr-un stil  care aluneca spre baroc cum este cel de la biserica Il Gesu, observam cum formele antice ale ordinelor se infiltreaza si se grefeaza pe formele tensionate de curbe si linii drepte  (alaturarea originala deasupra portalului a unui lintou in plin cintru in care este inserat un fronton cu timpan simplu).

La al doilea nivel al cladirii, am fi tentati  sa credem ca deasupra arhitravei pare sa se desfasoare (ca o prelungire a parterului) un nou registru de coloane, dar de aceastadata ele isi modifica sectiunea - in serie de doua cate doua, ele nu mai sunt grupate sub forma uneia de sectiune circulara iar cealalta ca pilastru, ci se transforma in pilastri cu rol de sine statator, ce mai pastreaza la partea superioara doar decoratia capitelelor. Observam astfel acea euritmie specifica arhitecturii antice care respecta proportiile edificiului, le armonizeaza si le regrupeaza. De asemenea, acesti pilastri sunt asezati in ax  cu  coloanele corespunzatoare de  la parter, determinandu-ne sa presupunem ca fatada este gandita pe baza unui modul central de forma dreptunghiulara, asezat cu baza mica peste nivelul fundatiei, ce este flancat pe laterale de un acelasi modul, usor micsorat. Este de remarcat folosirea aceluiasi tip de distributie al pilastrilor de la extremitati. Braul ce include frontonul central, asezat deasupra arhitravei registrului de jos, pare a prezenta o forma destul de folosita in acea perioada  (aceea a bosajelor, care vor avea un succes din ce in ce mai mare in perioada arhitecturii neoclasice).

O influenta a ordinului ionic, desi prezenta intr-o forma destul de speciala, este vizibila la nivelul doi al cladirii, in partile laterale, sub forma unor volute mari ce impodobesc fatada. Deschiderile, atat jos cat si la etaj, se afla si ele in ax cu intrarea principala si cu cele laterale.  Frontoanele de mici dimensiuni care le insotesc pe cele laterale, cat si frontonul deschiderii centrale (sustinut de doua colonete), isi gasesc raspuns si echilibru in marele fronton principal al bisericii, ce face trimiteri explicite la modelul antic. Aspectul eclectic al cladirii (care combina de la traditionalele ordine arhitecturale antice - statuete din nise de pe fatada ce inclina mai mult spre o interpretare de tip renascentist - pana la elemente de baroc cum ar fi exagerarea volutelor spre pur decorativ), toate acestea atesta etapele diferite de constructie ale bisericii. Ea este martora  succesiunii unor arhitecti cunoscuti in acea vreme. Jacopo Barozi, zis Vignola, traseaza planul definitiv in cruce latina, dupa ce Michelangelo fusese solicitat anterior. Arhitectul Giacomo della Porta realizeaza pe langa cupola bisericii si fatada, copiata si la alte edificii, exact in acelasi timp in care barocul incepuse sa dea primele semne ale unui stil de sine statator.

Sursa foto: http://architecturetraveljournal.blogspot.com/2008/04/il-gesu-1568.html