Kinema Ikon ne ofera intr-o prezentare care la prima vedere sfideaza regulile unei expozitii clasice un nou mod de a privi lucrurile, de a le percepe printr-o prisma usor diferita de ceea ce s-a facut pana acum la noi.
In primul rand, materialele expuse nu sunt statice; imaginile nu sunt statice nici ele; ca sa poti vedea un film Ki trebuie mai intai “sa stii cum sa-l privesti” ; trebuie sa inveti sa interactionezi cu el, sa-l percepi aproape ca pe o entitate vie care comunica im mod direct cu tine. Ca sa te apropii, trebuie tu insuti sa creezi o puncte de legatura, sa creezi acel raport de interactionare, de interactivitate; in sfarsit, cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci e sa pui mana pe mouse si sa”operezi” cum iti place printre lucrarile artistilor, sa le dezvalui putin cate putin sub ochii tai, sa “te joci” cu imagini, sunete si pixeli...in acest caz, tehnologia are efecte constructive, iar ceea ce este creat cu ajutorul ei este un proiect de valoare, care iti anima curiozitatea, ludicul din tine si simtul vazului, dorinta de a privi si de a incerca sa descifrezi mesajul transmis de imaginile puse in miscare.
Spatiul care gazduieste intreaga manifestare are si el un rol foarte important in desfasurarea intregii ”operatiuni”. La etajul 4 al MNAC, in sala destinata expozitiilor, peretii capata transparenta; totul se misca mai repede sau mai incet, se deruleaza intr-un ritm misterios, ocrotit de un semi-intuneric special. Impresia prima este socanta: parca ecrane separate converg toate in acelasi timp, comunicand altceva, alte imagini, alte reguli, alta viata. In interiorul camerei, fiecare se simte creator, pentru ca fiecare isi conduce pasii curiozitatii prin “itele” ascunse sau mai la vedere ale lucrarilor. Timp de cateva minute, proiectorul din fata ta este al tau; timp de cateva minute, mouse-ul pe care il manuiesti este al tau; timp de cateva minute, proiectul Ki este la discretia ta si asteapta sa fie descoperit. Singurul lucru care iti ramane de facut este sa-ti calauzesti vederea si imaginatia printre filmele prezentate; ele nu pot fi mai aproape de tine mai mult de-atat, pentru ca ele se “comunica” tie, iti apartin pentru o vreme, le poti cerceta dupa bunul plac si le poti “citi” continutul ideatic cum vrei tu, in ce ordine doresti sa le abordezi.
Consider ca un punct forte al acestei expozitii este tocmai acest aspect, hotararea de a lasa la indemana vizitatorului ordinea derularii filmelor si imaginilor, de a il lasa sa aleaga, de a-i oferi oportunitatea sa formeze la un moment-dat un acelasi tot cu opera de arta, o “prelungire” a ei in lumea realului, la “sutura” dintre el si cibernetic-imaginar. Privind lucrurile din acest punct de vedere, manifestarea ar putea fi considerata chiar un “performance” dar mai ales un fel de “experienta pe subiecti umani”. Ar fi fost interesant de remarcat reactiile individuale ale fiecaruia, modul in care el alege sa “decodeze” imaginea vizuala, dar si miscarea, forfota comuna tuturor.
Sunetul, pe langa spatiul de prezentare ales si proiectul principal, are statutul unui insotitor al imaginii care pune in valoare interferenta dintre el si vizual. Acest lucru s-a facut remarcat in spatiul alaturat salii Ki propriu-zise, acela in care s-au difuzat filme mai vechi, filme care au avut un rol hotarator in geneza grupului deoarece au fost premiate la diferite festivaluri, acest lucru facilitand cristalizarea trupei de artisti intr-un singur nucleu central.
Nu s-au facut prea multe precizari despre grup, nu s-au oferit date prea multe, acestea urmand sa fie lamurite in catalogul foarte bine pus la punct ce face si el, prin prezenta lui, parte din expozitie.
Singura care vorbeste cel mai bine despre ea si despre ceea ce vrea sa arate este expunerea insasi, o imbinare intre acustica, imagine si chiar un fel de literatura. Caracterul aparent aleator al unor aranjari de fragmente “prelevate” din “imediatul” inconjurator pentru a se recompune in incercari novatoare de sugestii este numai la prima vedere disparat; el urmeaza insa un traseu prestabilit in care atat imaginea frapanta cat si jocul de cuvinte, suprapunerea din ce in ce mai rapida dintre acestea si melanjul care are loc denota de fapt un procedeu de creare original, ce consta in asocierea unor idei, la prima vedere disparate, care au un impact puternic si totodata surprinzator, pentru ca nu mai urmeaza firul logic.
Unele creatii pot fi interpretate chiar ca reactii la adresa unor principii mai mult sau mai putin morale cu care ne-am acomodat si pe care le urmam aproape din inertie; spargerea gradata a acestui sistem de principii si evadarea din el cu ajutorul unei perceptii schimbate asupra contemporaneitatii si asupra artei modifica, macar partial, modul in care ne-am obisnuit sa privim “obisnuitul”.
Cea mai interesanta pare a fi asocierea cuvantului, a scrierii, a literei, purtatoare se simbol transmisibil si reconoscibil, cu forma, culoarea, continutul si miscarea. Peste colaje ce reprezinta obiecte din realitatea imediata, precum “anticii” jeans si t-shirt, conserve (aluzie poate la celebrele conserve de supa “Campbell`s”sale lui Warhol-de aici o anumita “reinterpretare” in spirit pop-art?) si obiecte de larg consum (haine, reviste,sandwich-uri - remarc iarasi o asemanare cu Rauschemberg), se suprapun siruri nesfarsite de litere, uneori times, alteori italice, uneori transmitand un comunicat cu sens, altele reproducand “emanari” ale subconstientului... De aici putem trage concluzia ca informationalul poate fi usor deturnat si transformat intr-o forma de arta, prin simpla reorganizare a lui, prin ”ruperea frazei”, ruperea ritmului si a oricarei reguli prestabilite:
“Hammers, chisels, ploughshares ans spurs,
Scissors, sickels, horseshoes and curbs,
Choppers, hinges, lift-keys and jugs,
Earrings, razors, strap-ends and mugs,
Muting, refuting, absolting,
Surviving instead of
us.”
(“historia rerum”,peter hugel)
“menu:
paradice spring
soup opera
paprikash
bearting beans
tzutschpaytz de quel
karmanaadl navigator
fish a la spielberg
tzuika by turtz
exit”
(“radio red egg”-calin man)
sau...
chiar un anumit fel, am putea spune, de poezie dadaista, care insoteste, cu un umor specific, imaginea aruncata in prim plan, in timp ce limbajul de azi al “Internetismului” si al chat-ului se imbina cu fragmente de discurs desprins din plasmuirile unui nou Urmuz sau poate ale unui nou Tzara...
“misterieuse incarceraiion de l ` Infante, Pronominal desiri Ritenuto et splash!Sapoudrer lan C`apres midi rocam`bolesque etnsluciaeo A brulenous mijote un kale.ndief> kaput, kakashnikov p case ^ ied esi i-cle Cluser rantz~parce que le jazz est mieux, et a mesure p Pte je vous prie! A demain, mes quaddrilons!(...).Ainsi 1 “ne et les-utre v o btll ire n us pour aiv e si de t dan mi olet*e, prete, la ro an b 1n Quelle rf ire! Cc pr’vu. Zt alpestre l’n s ur
</scan_translator>
(“la fusillade”-mitzi kapture)
Toate, cum am mai spus, insotite inevitabil de arta imaginii video, care detine monopolul asupra creatiei artistilor.
O alta observatie se leaga de jocul dintre lumina si umbra, ce nu caracterizeaza numai ambientul in care se desfasoara proiectul, ci si operele, contrastele intre tot ceea ce se poate numi “contrast”, un joc dintre lumina si umbra al unor oglinzi paralele, izvorat chiar din constiinta creatoare si dizolvat in ceea ce ea dezvaluie.
Noua modalitate de a face arta, cea tehnologizata, bazata pe computer, se impune printr-o mai mare libertate de a manipula si de a manevra imaginile in miscare, de a le conferi anumite conotatii pe care ele nu le capata in mod obisnuit; ideea de a lasa spectatorul sa interactioneze in mod direct cu obiectul interesului sau este in esenta una novatoare mai ales pentru faptul ca deschide noi campuri de analiza a artei contemporane.
· UN PUNCT DE VEDERE...
Caracter ludic si vivacitate, o lume destul de verosimila dar totusi recreata de fiinta noastra; o pendulare continua intre real si imaginar, intre inconstient si constient capata forta si sens, se contureaza din bucati spre a se dispersa si in acelasi timp spre a se aduna in toposul citadin. Este socanta puterea izbitoare care se emana la prima vedere din detalii asa-zis nesemnificative, dar pline de un subinteles ce trece de zidul superficial dintre individ si societate. Este de fapt socant sa realizezi ca sub “carapacea” unei lumi de care te izbesti in fiecare zi si pe care crezi ca o cunosti se cuibaresc dorinte individuale refulate, angoasante, inghesuite in ultimul si cel mai indepartat ungher al mintii si care sunt accesate fara sa vrem numai cu ajutorul unui univers oniric, ascuns la fel de bine, dosit in asa fel incat accesul sa fie daca nu greu, cel putin destul de dificil.
Fiinta umana napadita din toate partile de produse de larg consum, de piata, de viata (altora) , uita sa viseze, iar atunci cand isi aminteste, vizeaza ”cai verzi pe peretzi” (metafora “revelatorie” folosita de grupul Ki intr-una din expozitiile sale...), cu alte cuvinte... se autodistruge constient in fiecare zi.
In goana omului modern nu mai exista natura, ci doar imitatie, un univers creat de el spre propria-i delectare sau autoadmiratie (sa conchidem cu satisfactie ca am ajuns pana acolo incat putem sa inventam tot ce vrem, putem sa monopolizam absolutul, putem sa fim niste mici demiurgi in lumea noastra, in mica noastra lume...). Si sa auzim aceeasi si aceeasi afirmatie pe care o intalnim in autobuz, la serviciu sau acasa: Pana unde a evoluat societatea asta!!!...
Pana unde?!
Vrei cantec de pasari, producem acum...Vrei susur de ape? Notam comanda...Vrei natura si relaxare? Facem noi tot pentru tine...in asa fel incat sa uiti de tine, si inghitit de viata cotidiana, invartindu-te “over and over again” in acelasi cerc de vicii aparent inofensive, sa scapi esentialul... in timp ce in subconstient iti cresti linistit “portia” de frici si temeri... sa nu le lasi la suprafata! Nu exista catharsis, purificare, origine, astea-s fraze “numai de dansii inventate”... Ne place in propria noastra letargie si asa vrem sa ramanem...shut down... end task... ctrl-alt-delete...
“enjoy the smell of flowers and the taste of fruit,
the bird`s song and the dance of the butterflies
cyber-utopia...failure...collective and consensual hallucination...
the colors of the sky at sunset and dawn and the whispers of the ocean waves...
download the voices find the bodies...
eternal song to celebrate love, peace and completeness...
rebellion of the guardian cyber-angels...
mt father Anu, the eldnest of the Gods gave me life by blowing his breath over the flower...
born from the sea of information...torrents of bytes and words...
ran to the locked door that I knew was now wide open...
escape...cyberspace...damnation...contamination...not in the wires...not in the memories...
infected souls shall burn in hell...pure souls return to Me”
Peisaje desprinse parca din real - insa neprezentand consistenta lui - sunt insumate unor fiinte androgine, cybernetice, vlaguite de tot continutul lor uman... reprezentari ale unor creaturi disparate, neinteractionand intre ele, creaturi care nu respira acelasi aer cu umanul, desi au trasaturi adanc inradacinate in el... fiinte introvertite ce se misca in lumea noastra, in microcosmosul pe care noi tindem sa-l suprapopulam si sa il contaminam cu valuri de poluare fonica, informationala si mai ales cognitiva... si atunci unde sa fugim? ...”ran to the locked door that I knew was now wide open”...
Si iar avem tendinta sa ne ascundem in utopii ce ni se par ultime sanse de supravietuire... ne obligam singuri sa depindem de ele, ne invatam singuri sa ignoram realitatea nemascata din jurul nostru... preferam sa ne inventam lumi care ne plac si in care ne simtim bine, dar care sunt la fel de inselatoare ca nisipurile miscatoare... cyber-utopia provoaca dependenta...”cyber-utopia...failure...collective and consensual hallucination”... si cadem toti in aceeasi groapa sapata sistematic de noi insine cu zambetul pe buze... ”escape...cyberspace...damnation...contamination”.
Interioarele devin cavernoase, oamenii devin niste hibrizi iritanti si singura scapare este trezirea la realitate, trezirea constiintei personale, trezirea ultimelor farame de contact cu viata adevarata, chiar cu riscul de a deveni egoisti: ”infected souls shall burn in hell...pure souls return to Me”...
”Ar trebui sa existe un gratar la intrarea in orice suflet”...
linda barkasz/ sergiu sas- mother nature_father knowledge
Acesta este unul dintre proiectele de artist ale Kinema Ikon, proiect realizat de Linda Barkasz si Sergiu Sas, si prezentat impreuna cu alte materiale la retrospectiva din octombrie 2005. El poate fi vizionat prin accesare directa, toata expozitia fiind construita de fapt pe un sistem de interactivitate, de interactiune intre public si imaginile video.
Ideea este interesanta in fapt, pentru ca da vizitatorilor libertatea de a alege intre ceea ce vor sa vada prima data, sa cunoasca un numar mult mai mare de proiecte decat daca ar fi stat sa le urmareasca pe fiecare separat, si nu in ultimul rand, sa experimenteze noua conceptie despre expozitie ca fapt de reprezentare directa.
*
Intr-un spatiu in care consumul de zi cu zi face legea, unde totul se petrece intr-un ritm ametitor, accelerat de miscarea axiometrica a coordonatelor temporale, imagimea este singurul si unul dintre putinele lucruri care se mai supun atentiei reale a omului, lucrul nerealizandu-se in mod abuziv, ci mai degraba facilitat de placerea de a privi, chiar si fugitiv, in jurul nostru. Se spune ca ambalajul vinde jumatate de produs; se afirma ca imaginea face treaba cea mai grea, ca atat caracterul ei persuasiv cat si rolul de “mijlocitoare vizuala” merge direct la tinta... cu alte cuvinte, lumea este realcatuita la alta dimensiune din Wallpaper-uri. Ele se reflecta in mod direct in mediul inconjurator, de la afise pana la fotografii artistice si publicitare. Dar daca intr-o zi cineva ar veni si le-ar schimba sarcina? Le-ar regrupa in categorii, le-ar oferi cu totul alte functii, alte conotatii, le-ar decupa si le-ar cola dupa bunul plac?
Wallpaper-ul capata rolul unui “mediator” intre privitor si alta dimensiune.
O “compilare” a informatiilor pe care le degaja, in alta ordine de idei, poate “deturna” intru totul sensul prim-general al sau dar poate imbogati in mod cert peisajul pe care el isi propune sa-l ilustreze. Manipularea anumitor elemente din imediata apropiere a lui transfigureaza perceptia sensibila inoculata in mod mimetic si conformist in mintea noastra; odata ce remarcam schimbarea unor traiectorii si a unor realitati imediate cu care ne-am obisnuit, primim semnale care ne atentioneaza ca a aparut o “intruziune nepermisa” in habitatul nostru, in acel “environment” claustru. Tocmai aceasta reimprospatare cu imagini aparent ilogice este bine-venita, pentru ca trezeste in noi verigi de cunoastere lasate intentionat latente ce ne dau adevarata energie de care aveam nevoie; contrarietatea trezeste in noi pasiunea, din moment ce curiozitatea ne este pusa la incercare, stimulata, iar latura noastra ludica este explorata si evaluata la o noua scara.
Un experiment reusit pe subiecti voluntari... o explozie de forme si culori ce se intrepatrund, coexista, se suprapun intru acelasi continut ideatic...copy-paste...copy-paste...cut-copy-paste...
“A chunck phylosophy, reflected in a dual mode concerning the reflection of the wallpaper as an environment...Wallpaper-ul este “everywhere”...Wallpaper music, wallpaper food, wallpaper friends...”
good copy/bad copy-mihai pacurar
· O SCURTA ISTORIE A GRUPULUI
Kinema Ikon este unul dintre cele mai longevive grupuri de factura experimentala din Romania, cu o activitate de 35 de ani in domeniul creatiei digitale. Isi face aparitia in anul 1970 in Arad, ca urmare a unei initiative luate de un grup de tineri pasionati de cinematografie si experiment. Datorita regimului comunist care nu permitea extinderea si receptarea unor fenomene de o mai mare amploare in acest domeniu, s-a acceptat doar infiintarea unui cineclub, apartinand de Scoala de Arta/Liceul de Arta, iar mai tarziu, de Muzeul de Arta.
Primii pasi au fost facuti... Activitatea dezvoltata pe tot parcursul acestui timp avea sa puna bazele a ceea ce mai tarziu s-a numit grupul Kinema Ikon, intr-un fel unic, putem spune, in peisajul artei contemporane romanesti. La inceput, tinerii au fost atrasi mai ales de serile de cultura cinematografica si de proiectiile de tip cinemateca urmate mai apoi de discutii pe diferite teme legate de acest fenomen.
Generatia “optzecista”care avea sa-si puna amprenta in mod hotarator asupra desfasurarii activitatilor de experiment se remarca prin dorinta de a “cola” imaginile, de a le pune in miscare si de a le manipula, spre a creea diverse filme, ce reprezentau totusi o noutate la acea vreme.
La inceputul anilor 70, filmul experimental “Scaunul” produs de catre Demian Sandru a obtinut un premiu special la “Festivalul international de lung metraje” de la Brno, fapt ce a facilitat atribuirea unei locatii mai mari in care se puteau derula evenimente de genul expozitiilor de arte vizuale, lucrari de grafica, fotografie, colaje. O alta noutate consta in derularea acestora pe fundalul unor auditii de muzica non-conformista, pop-rock si electronica.
Multi critici de arta si film au avut atunci reactii laudative, promovand cu mult curaj o arta greu de consumat intr-un regim ca cel comunist. Printre cei care au sustinut proiectul s-au numarat Valerian Sava , George Littera si Eva Sarbu.
Au fost publicate articole si comentarii favorabile in “Orizont”, “Contemporanul” si “Romania
In 1980 s-a organizat un simpozion de mare anvergura, ce incununa 10 ani de existenta a grupului. Au fost proiectate cu aceasta ocazie 30 de filme experimentale de foarte buna calitate primite bine de publicul cunoscator. Acest simpozion a fost urmat indeaproape de inca doua simpozioane de factura interdisciplinara ramase drept puncte de referinta in istoria grupului: Intermedia 1 (1984) si Intermedia 2 (1988), la care au participat invitati din principalele centre universitare, arhitecti, artisti de toate varstele si personalitati importante din domeniul cultural. A fost insa nevoie de apelarea la anumite subterfugii pentru a face posibile evenimente de o asemenea factura derulate in acele timpuri.
Printre personalitatile care au participat s-au numarat nume precum: Alexandru Paleologu, Andrei Plesu, Magda Carneci, Calin Dan, Mircea Cartarescu, si lista nu se opreste aici... Conferintele au fost intercalate cu proiectii de filme experimentale si concerte acustic-muzicale, ce au constituit o adevarata revelatie si au surprins in mod pozitiv publicul asistent la dezbateri.
*
A urmat o etapa de tranzitie (1990-1993), importanta datorita schimbarii ce s-a produs odata cu prabusirea intregului sistem comunist european; membrii grupului s-au integrat repede in noul sistem de viata si au inteles ca deja grupul devenise un punct de referinta: au atras in consecinta participanti din toate mediile intelectuale, de la medici si avocati la vechi si experimentati artisti.
S-a editat o revista care s-a numit “Conversatia” si care avea sa devina una dintre cele mai non-conformiste publicatii de dupa `89, cu o influenta foarte mare asupra tinerilor artisti si care isi propunea un dialog deschis, o punte de legatura intre oamenii societatii in formare. O organizatie non-guvernamentala franceza din Nancy, ”Association Nanceienne d`Aide a la Roumanie”, le-a pus la dispozitie o tipografie complet echipata - primul numar al “Conversatiei” aparea la data de 31 martie 1990...
A avut loc o adevarata si uimitoare efervescenta culturala care parca intrupa dorinta de afirmare si de eliberare de sub concesiile pe care grupul trebuise sa le faca sub vechiul regim; revista traieste pana in luna decembrie 1993, timp in care reprezinta o “pata de culoare, de lumina si de curaj” in peisajul cultural si jurnalistic romanesc. Totusi, ea era conceputa mai mult ca o revista de avangarda literar-artistica, si nu una de atitudine socio-politica militanta... de fapt, grupul Kinema Ikon nu si-a dorit niciodata sa contrazica in mod flagrant, sa militeze impotriva politicului sau sa contracareze vreun regim, ci si-a dorit doar sa inoveze, sa aduca un suflu nou in arta romaneasca contemporana, acest lucru fiind posibil cu anumite sacrificii dar si cu incercari de “acomodare”cu ritmul din afara, lucru destul de greu de realizat daca este sa luam in considerare perioada in care foarte greu se reusea cristalizarea unor legaturi mai solide cu tot ceea ce reprezenta arta din strainatate.
Criticii au primit cu simpatie noua initiativa a Ki, “Conversatia” fiind “splendid paginata, cu o grafica de o mare fantezie experimentala si cu texte spirituale, ironice si ludice cat incape, enuntand opinii civice radicale; ramane totusi o pubilcatie de... privit, fiind cu adevarat o revista de colectie sau altfel spus, o intamplare artistica fericita... ”
“Scurta etapa de tranzitie de dupa 1990 a fost destul de confuza si mai ales eclectica”, marturiseste Gheorghe Sabau, unul dintre “pilonii” de baza ai grupului inca de la inceputuri pana in prezent... Transformarile prin care trece in tot acest timp sunt de inteles, mergand in paralel cu experimentarea unor noi forme artistice dar si a unor noi modalitati de creatie, imbogatite mult de avantul pe care tehnologia incepuse in sfarsit sa il ia si la noi. Ki a fost deci implicat in tot mai multe expozitii, demersuri si proiecte de factura alternativa. Printre cele mai importante evenimente s-au remarcat: expozitia nationala intitulata “ART unlimited s.r.l.”-instalatie, environement, performance, fotografie si video art-`94, organizata la Muzeul de Arta si Palatul Culturii; ”INTER(n)-interventii artistice in spatiul urban”-`95-Arad ; Complexul Muzeal-Muzeul de Arta din arad-
La CSAC au avut loc patru expozitii cu rol important in extinderea activitatii Kinema si a colaborarii peste hotare - sala Dalles in nov-dec. 1993 sub numele de “Ex Oriente Lux”-arta video; a doua expozitie a fost prezenata sub genericul “01010101” si a avut loc in spatii ale Muzeului Taranului Roman-nov.1994, avand ca tema discursul artistic si viziunea asupra fenomenului de ansamblu; Centrul Soros Pentru Arta Contemporana a organizat a treia expozitie sub numele de “MediA Culpa”-discursul artistic perturbator al conditionarii prin mass-media, avand curator pe criticul de arta Aurelia Mocanu, iar ultima dintre expozitiile din aceasta perioada s-a intitulat “EXPERIMENT-interferente si prospectiuni in arta romaneasca din anii `60-`90”, desfasurata la galeria ¾ a TNB Bucuresti in colaborare cu Artexpo, condus de M. Oroveanu-`96.
Aceste expozitii au fost nu numai manifestari importante, ci si modalitati de a face cunostinta cu ceea ce reprezinta noua atitudine fata de arta video si fotografie; ele s-au remarcat prin ilustrarea unei noi viziuni in ceea ce priveste legatura proaspat stabilita intre publicul roman si Kinema Ikon, ce isi face un obicei din a surpride de la expozitie la expozitie prin inovatie si prelucrare de factura avangardista.
*
Etapa “Hypermedia” cu incepere din 1994 se bazeaza pe urmarirea unor obiective prestabilite: producerea de lucrari exclusiv digitale, pe suport cd-rom si Internet, lucrari de autor si grup si editarea unei noi publicatii, sub numele de “Intermedia”. De atunci si pana in prezent se vor derula o intreaga pleiada de activitati legate de “empatia” dintre “consumator” si calculator, prelucrare digitala si imagine cinetica, totul mergand pana la ciudatele anamorfoze si transfigurari cu ecouri in subconstientul fiintei care traieste intr-un mediu din ce in ce mai ancorat in lumea informatiei manipulate si a tehnologiei evolutiv derutante.
Prima lucrare de grup exclusiv digitala s-a numit -cum altfel?- decat “Opera Prima”, fiind produsa in 1996 si prezentata in acelasi an la expozitia “Experiment” din Bucuresti. Lucrarea a fost selectata mai apoi la European Media Art Festival/EMAF/din Osnabruck, Germania, fiind catalogata ludic drept “Experiment with textes, sounds, videos and good sens of humour”...
Lucrari Ki au aparut succesiv, atragand atentia unor mari centre din strainatate, printre care Bauhaus-ul, care selectioneaza pentru forumul international “Opera Prima”. De aici urmeaza un intreg si lung sir de prezentari reluand de fiecare data si sub alta forma “traditionalul”, dar atat de prezentul concept de creeare Ki, cat si transfigurarea acestuia si adaptarea la cerintele prezentului, si de ce nu, ale viitorului.
Ultima manifestare interesanta mai ales din punct de vedere al “urmaririi” intregului drum al grupului pana la forma pe care o are acum si al “decodarii” mesajului transmis tot acest timp este expozitia din oct.-nov. 2005 de la MNAC Bucuresti (etaj 4 ), o retrospectiva ce aduce in prim plan activitatea neintrerupta a grupului intr-un domeniu inca atat de putin cercetat in Romania
Ceea ce este surprinzator este faptul ca grupul a reusit intr-un timp relativ scurt-perioada de dupa `89 pana in prezent- sa se integreze in miscarea europeana experimentala si sa se coreleze cu multe dintre actiunile desfasurate in tari in care febra tehnologica se facuse deja simtita.
*
Componenta grupului in 2005 era urmatoarea: George Sabau, Peter Hugel, Judit Angel, Caius Grozav, alin Gherman, Liliana Trandabur, Ioan Ciorba, Roxana Chereches, Romulus Bucur, Mihai Salajan, Iosif Gheorghe, Ivan Tolan, Mihai Pacurar, Barkasz Linda, Sas Sergiu, Ioana Eremias, Gabriel Cosma si Calin Man.
Proiectele prezentate la retrospectiva au fost: “Opera prima”(realizata pe suport cd-rom), “Commedia del
Bibliografie:
Catalog KINEMA IKON, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu