duminică, 20 martie 2011
Programe de arhitectura. Cladiri pentru spectacol
Incepand cu Antichitatea greaca si continuand cu cea romana, arta teatrala a cunoscut o continua transformare, ajungand astazi sa de deosebeasca cu mult de ceea ce insemna ea in trecut si totusi sa se subordoneze acelorasi criterii. Daca teatrul ( arta dramatica ) reprezenta in Antichitate o metoda de a incerca sa reprezinti viata reala printr-o copie ( o “imitatie” amintind de filozofia platonica, la baza careia statea conceptul de “mimesis”), astazi teatrul exploreaza noi teritorii, devenind un “teatru experimental” ( implica instalatii, butaforii, sau pur si simplu…nimic – ca in miscarea Fluxus a anilor `60 ). Se face teatru cu ajutorul unor metode de expresie bine intiparite si specifice lui ca arta sau se face teatru plecand de la “tabula rassa” si incercandu-se gasirea unui nou vocabular. Ca o urmare a acestor manifestari culturale se naste nevoia de a crea o cladire care sa adaposteasca ampla “desfasurare” a artei teatrale.
Edificiul “Teatrului”, Amfiteatrul si Opera, toate acestea apar in urma unei cerinte punctuale: nevoia de a se creea un spatiu bine definit cu caracteristici care ii apartin in totalitate si care sa indeplineasca cerintele impuse. Spatiile cladirilor se vor structura in asa fel incat sa se subordoneze acestor nevoi: daca in Antichitate aveam de-a face cu semicircularitatea gradenelor pentru a facilita accesul privirii spre scena si o acustica cat mai buna, in Evul Mediu, improvizatiile teatrale vor sa sublinieze legatura dintre actor si privitor. Atunci cand se ridica o scena deasupra nivelului de vedere sau una care sa “intre” efectiv in zona privitorilor, se miza pe acelasi efect, acela de apropiere si perceptie cat mai rafinata si clara a ceea ce se desfasoara pe scena.
Dupa aparitia Operei la sfarsitul Renasterii si construirea cat mai multor cladiri de Teatru in Europa de Vest (ca urmare a “imitatiei” unor cutume “moderne” dupa stilul de viata Italian), evolutia cladirilor de spectacol a cunoscut un nou reviriment in secolele al XVIII – lea si al XIX – lea.
Cel putin despre Franta putem cu siguranta afirma ca acest “revival” s-a datorat si bagajului cultural pe care o epoca precum cea a lui Ludovic al XIV-lea ( se dezvolta teatrul, baletul, opera ) o lasase mostenire. Avem de a face asadar cu doua sfere de influenta importante, care au “radiat” in jurul lor ( Franta si Italia ), urmand ca in secolul XX programul cladirilor de spectacol sa cunoasca o dezvoltare tot mai mare si in celelalte parti ale Europei.
Studiul aparitiei acestui gen de program si transformarea cladirilor de spectacol pe parcursul secolelor mi se par interesant de urmarit atat sub aspectul criteriilor stilistice ( se stie ca avem de-a face cu o continua schimbare a categoriei estetice de “frumos” de-a lungul timpului ) cat si din punct de vedere pur sociologic. Aceasta “evolutie” ( daca o putem numi asa, in termeni de convenienta ) poate fi privita si ca o “oglindire” a aspectelor sociale in arta ( acel “entertainment” de care omul are nevoie ). De altfel, arhitectura insasi ca fenomen poate fi considerata o “oglindire” a socialului, ( sunt ridicate opere durabile cu carcacter edificator ).
In transformarea artei teatrale si implicit a cladirii in care ea se desfasoara, mi se pare mai important de analizat fenomenul de “imprumutare” si “influentare culturala reciproca” pe care unele zone au exercitat-o asupra alora, decat o simpla insiruire exhaustiva a unor cladiri sau stiluri arhitecturale.
La fel, cand ne referim la criteriul stilistic, trebuie sa avem in vedere localizarea zonei despre care vorbim, in ce sfera de influenta s-a aflat ea, care a fost bagajul stilistic pe care l-a mostenit din trecut si nu in ultimul rand, formatia arhitectului care a proiectat cladirile din zona respectiva ( “scoala” de arhitectura sub care s-a format dar si impresiile personale ale sale, de multe ori cristalizate sub forma unor “cladiri manifest” ).
Numai asa putem sa evitam pericolul de a face o analiza superficiala, golita de continut, care sa se refere doar la “forma”, omitand “fondul” ( “cochilie” fara subastantialitate ).
photo from
photo from
miercuri, 16 martie 2011
luni, 7 martie 2011
Il Gesu – Roma (Giovanni della Porta)
Atunci cand in 1541 se consemneaza ruptura dintre catolici si protestantii lutherani, catolicismul roman cauta mijloace de a raspunde ofensivei reformatilor: loc al prezentei divine, Biserica va fi simbolul stralucitor al legaturii dintre credincios si Dumnezeu; in acest spirit incepe constructia Bisericii Il Gesu. Structura si functionalitatea arhitecturii sunt puse in valoare de un program decorativ care preamareste puterea unei biserici triumfatoare.
Fatada bisericii Il Gesu imbina rigoarea coloanelor corintice cu geometria triunghiulara a frontonului. Desi biserica este construita combinand forme ale arhitecturii antice cu linii si tensiuni verticale si orizontale ce se apropie de baroc, fatada acesteia pare sa armonizeze perfect aceste elemente si sa le asimileze intr-un tot unitar. La primul nivel, portalul principal este incadrat de doua intrari laterale, despartite intre ele si ritmate de cate doua coloane adosate (una sub forma de pilastru iar cealalta de sectiune circulara) ale caror capiteluri combina acantul corintic cu decoratii eclectice vegetale. Aceste coloane sunt sustinute de cate un soclu paralepipedic asezat cu baza mica pe sol, iar inaltimea lor pare a fi sensibil mai mare fata ce al doilea rand de coloane de la etajul cladirii. Aceasta ritmare de colone a fatadei este un motiv preluat din arhitectura antichitatii romane. Chiar si intr-un stil care aluneca spre baroc cum este cel de la biserica Il Gesu, observam cum formele antice ale ordinelor se infiltreaza si se grefeaza pe formele tensionate de curbe si linii drepte (alaturarea originala deasupra portalului a unui lintou in plin cintru in care este inserat un fronton cu timpan simplu).
La al doilea nivel al cladirii, am fi tentati sa credem ca deasupra arhitravei pare sa se desfasoare (ca o prelungire a parterului) un nou registru de coloane, dar de aceastadata ele isi modifica sectiunea - in serie de doua cate doua, ele nu mai sunt grupate sub forma uneia de sectiune circulara iar cealalta ca pilastru, ci se transforma in pilastri cu rol de sine statator, ce mai pastreaza la partea superioara doar decoratia capitelelor. Observam astfel acea euritmie specifica arhitecturii antice care respecta proportiile edificiului, le armonizeaza si le regrupeaza. De asemenea, acesti pilastri sunt asezati in ax cu coloanele corespunzatoare de la parter, determinandu-ne sa presupunem ca fatada este gandita pe baza unui modul central de forma dreptunghiulara, asezat cu baza mica peste nivelul fundatiei, ce este flancat pe laterale de un acelasi modul, usor micsorat. Este de remarcat folosirea aceluiasi tip de distributie al pilastrilor de la extremitati. Braul ce include frontonul central, asezat deasupra arhitravei registrului de jos, pare a prezenta o forma destul de folosita in acea perioada (aceea a bosajelor, care vor avea un succes din ce in ce mai mare in perioada arhitecturii neoclasice).
O influenta a ordinului ionic, desi prezenta intr-o forma destul de speciala, este vizibila la nivelul doi al cladirii, in partile laterale, sub forma unor volute mari ce impodobesc fatada. Deschiderile, atat jos cat si la etaj, se afla si ele in ax cu intrarea principala si cu cele laterale. Frontoanele de mici dimensiuni care le insotesc pe cele laterale, cat si frontonul deschiderii centrale (sustinut de doua colonete), isi gasesc raspuns si echilibru in marele fronton principal al bisericii, ce face trimiteri explicite la modelul antic. Aspectul eclectic al cladirii (care combina de la traditionalele ordine arhitecturale antice - statuete din nise de pe fatada ce inclina mai mult spre o interpretare de tip renascentist - pana la elemente de baroc cum ar fi exagerarea volutelor spre pur decorativ), toate acestea atesta etapele diferite de constructie ale bisericii. Ea este martora succesiunii unor arhitecti cunoscuti in acea vreme. Jacopo Barozi, zis Vignola, traseaza planul definitiv in cruce latina
Sursa foto: http://architecturetraveljournal.blogspot.com/2008/04/il-gesu-1568.html
Sursa foto: http://architecturetraveljournal.blogspot.com/2008/04/il-gesu-1568.html
duminică, 6 martie 2011
RETROSPECT. Despre KINEMA IKON
Kinema Ikon ne ofera intr-o prezentare care la prima vedere sfideaza regulile unei expozitii clasice un nou mod de a privi lucrurile, de a le percepe printr-o prisma usor diferita de ceea ce s-a facut pana acum la noi.
In primul rand, materialele expuse nu sunt statice; imaginile nu sunt statice nici ele; ca sa poti vedea un film Ki trebuie mai intai “sa stii cum sa-l privesti” ; trebuie sa inveti sa interactionezi cu el, sa-l percepi aproape ca pe o entitate vie care comunica im mod direct cu tine. Ca sa te apropii, trebuie tu insuti sa creezi o puncte de legatura, sa creezi acel raport de interactionare, de interactivitate; in sfarsit, cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci e sa pui mana pe mouse si sa”operezi” cum iti place printre lucrarile artistilor, sa le dezvalui putin cate putin sub ochii tai, sa “te joci” cu imagini, sunete si pixeli...in acest caz, tehnologia are efecte constructive, iar ceea ce este creat cu ajutorul ei este un proiect de valoare, care iti anima curiozitatea, ludicul din tine si simtul vazului, dorinta de a privi si de a incerca sa descifrezi mesajul transmis de imaginile puse in miscare.
Spatiul care gazduieste intreaga manifestare are si el un rol foarte important in desfasurarea intregii ”operatiuni”. La etajul 4 al MNAC, in sala destinata expozitiilor, peretii capata transparenta; totul se misca mai repede sau mai incet, se deruleaza intr-un ritm misterios, ocrotit de un semi-intuneric special. Impresia prima este socanta: parca ecrane separate converg toate in acelasi timp, comunicand altceva, alte imagini, alte reguli, alta viata. In interiorul camerei, fiecare se simte creator, pentru ca fiecare isi conduce pasii curiozitatii prin “itele” ascunse sau mai la vedere ale lucrarilor. Timp de cateva minute, proiectorul din fata ta este al tau; timp de cateva minute, mouse-ul pe care il manuiesti este al tau; timp de cateva minute, proiectul Ki este la discretia ta si asteapta sa fie descoperit. Singurul lucru care iti ramane de facut este sa-ti calauzesti vederea si imaginatia printre filmele prezentate; ele nu pot fi mai aproape de tine mai mult de-atat, pentru ca ele se “comunica” tie, iti apartin pentru o vreme, le poti cerceta dupa bunul plac si le poti “citi” continutul ideatic cum vrei tu, in ce ordine doresti sa le abordezi.
Consider ca un punct forte al acestei expozitii este tocmai acest aspect, hotararea de a lasa la indemana vizitatorului ordinea derularii filmelor si imaginilor, de a il lasa sa aleaga, de a-i oferi oportunitatea sa formeze la un moment-dat un acelasi tot cu opera de arta, o “prelungire” a ei in lumea realului, la “sutura” dintre el si cibernetic-imaginar. Privind lucrurile din acest punct de vedere, manifestarea ar putea fi considerata chiar un “performance” dar mai ales un fel de “experienta pe subiecti umani”. Ar fi fost interesant de remarcat reactiile individuale ale fiecaruia, modul in care el alege sa “decodeze” imaginea vizuala, dar si miscarea, forfota comuna tuturor.
Sunetul, pe langa spatiul de prezentare ales si proiectul principal, are statutul unui insotitor al imaginii care pune in valoare interferenta dintre el si vizual. Acest lucru s-a facut remarcat in spatiul alaturat salii Ki propriu-zise, acela in care s-au difuzat filme mai vechi, filme care au avut un rol hotarator in geneza grupului deoarece au fost premiate la diferite festivaluri, acest lucru facilitand cristalizarea trupei de artisti intr-un singur nucleu central.
Nu s-au facut prea multe precizari despre grup, nu s-au oferit date prea multe, acestea urmand sa fie lamurite in catalogul foarte bine pus la punct ce face si el, prin prezenta lui, parte din expozitie.
Singura care vorbeste cel mai bine despre ea si despre ceea ce vrea sa arate este expunerea insasi, o imbinare intre acustica, imagine si chiar un fel de literatura. Caracterul aparent aleator al unor aranjari de fragmente “prelevate” din “imediatul” inconjurator pentru a se recompune in incercari novatoare de sugestii este numai la prima vedere disparat; el urmeaza insa un traseu prestabilit in care atat imaginea frapanta cat si jocul de cuvinte, suprapunerea din ce in ce mai rapida dintre acestea si melanjul care are loc denota de fapt un procedeu de creare original, ce consta in asocierea unor idei, la prima vedere disparate, care au un impact puternic si totodata surprinzator, pentru ca nu mai urmeaza firul logic.
Unele creatii pot fi interpretate chiar ca reactii la adresa unor principii mai mult sau mai putin morale cu care ne-am acomodat si pe care le urmam aproape din inertie; spargerea gradata a acestui sistem de principii si evadarea din el cu ajutorul unei perceptii schimbate asupra contemporaneitatii si asupra artei modifica, macar partial, modul in care ne-am obisnuit sa privim “obisnuitul”.
Cea mai interesanta pare a fi asocierea cuvantului, a scrierii, a literei, purtatoare se simbol transmisibil si reconoscibil, cu forma, culoarea, continutul si miscarea. Peste colaje ce reprezinta obiecte din realitatea imediata, precum “anticii” jeans si t-shirt, conserve (aluzie poate la celebrele conserve de supa “Campbell`s”sale lui Warhol-de aici o anumita “reinterpretare” in spirit pop-art?) si obiecte de larg consum (haine, reviste,sandwich-uri - remarc iarasi o asemanare cu Rauschemberg), se suprapun siruri nesfarsite de litere, uneori times, alteori italice, uneori transmitand un comunicat cu sens, altele reproducand “emanari” ale subconstientului... De aici putem trage concluzia ca informationalul poate fi usor deturnat si transformat intr-o forma de arta, prin simpla reorganizare a lui, prin ”ruperea frazei”, ruperea ritmului si a oricarei reguli prestabilite:
“Hammers, chisels, ploughshares ans spurs,
Scissors, sickels, horseshoes and curbs,
Choppers, hinges, lift-keys and jugs,
Earrings, razors, strap-ends and mugs,
Muting, refuting, absolting,
Surviving instead of
us.”
(“historia rerum”,peter hugel)
“menu:
paradice spring
soup opera
paprikash
bearting beans
tzutschpaytz de quel
karmanaadl navigator
fish a la spielberg
tzuika by turtz
exit”
(“radio red egg”-calin man)
sau...
chiar un anumit fel, am putea spune, de poezie dadaista, care insoteste, cu un umor specific, imaginea aruncata in prim plan, in timp ce limbajul de azi al “Internetismului” si al chat-ului se imbina cu fragmente de discurs desprins din plasmuirile unui nou Urmuz sau poate ale unui nou Tzara...
“misterieuse incarceraiion de l ` Infante, Pronominal desiri Ritenuto et splash!Sapoudrer lan C`apres midi rocam`bolesque etnsluciaeo A brulenous mijote un kale.ndief> kaput, kakashnikov p case ^ ied esi i-cle Cluser rantz~parce que le jazz est mieux, et a mesure p Pte je vous prie! A demain, mes quaddrilons!(...).Ainsi 1 “ne et les-utre v o btll ire n us pour aiv e si de t dan mi olet*e, prete, la ro an b 1n Quelle rf ire! Cc pr’vu. Zt alpestre l’n s ur
</scan_translator>
(“la fusillade”-mitzi kapture)
Toate, cum am mai spus, insotite inevitabil de arta imaginii video, care detine monopolul asupra creatiei artistilor.
O alta observatie se leaga de jocul dintre lumina si umbra, ce nu caracterizeaza numai ambientul in care se desfasoara proiectul, ci si operele, contrastele intre tot ceea ce se poate numi “contrast”, un joc dintre lumina si umbra al unor oglinzi paralele, izvorat chiar din constiinta creatoare si dizolvat in ceea ce ea dezvaluie.
Noua modalitate de a face arta, cea tehnologizata, bazata pe computer, se impune printr-o mai mare libertate de a manipula si de a manevra imaginile in miscare, de a le conferi anumite conotatii pe care ele nu le capata in mod obisnuit; ideea de a lasa spectatorul sa interactioneze in mod direct cu obiectul interesului sau este in esenta una novatoare mai ales pentru faptul ca deschide noi campuri de analiza a artei contemporane.
· UN PUNCT DE VEDERE...
Caracter ludic si vivacitate, o lume destul de verosimila dar totusi recreata de fiinta noastra; o pendulare continua intre real si imaginar, intre inconstient si constient capata forta si sens, se contureaza din bucati spre a se dispersa si in acelasi timp spre a se aduna in toposul citadin. Este socanta puterea izbitoare care se emana la prima vedere din detalii asa-zis nesemnificative, dar pline de un subinteles ce trece de zidul superficial dintre individ si societate. Este de fapt socant sa realizezi ca sub “carapacea” unei lumi de care te izbesti in fiecare zi si pe care crezi ca o cunosti se cuibaresc dorinte individuale refulate, angoasante, inghesuite in ultimul si cel mai indepartat ungher al mintii si care sunt accesate fara sa vrem numai cu ajutorul unui univers oniric, ascuns la fel de bine, dosit in asa fel incat accesul sa fie daca nu greu, cel putin destul de dificil.
Fiinta umana napadita din toate partile de produse de larg consum, de piata, de viata (altora) , uita sa viseze, iar atunci cand isi aminteste, vizeaza ”cai verzi pe peretzi” (metafora “revelatorie” folosita de grupul Ki intr-una din expozitiile sale...), cu alte cuvinte... se autodistruge constient in fiecare zi.
In goana omului modern nu mai exista natura, ci doar imitatie, un univers creat de el spre propria-i delectare sau autoadmiratie (sa conchidem cu satisfactie ca am ajuns pana acolo incat putem sa inventam tot ce vrem, putem sa monopolizam absolutul, putem sa fim niste mici demiurgi in lumea noastra, in mica noastra lume...). Si sa auzim aceeasi si aceeasi afirmatie pe care o intalnim in autobuz, la serviciu sau acasa: Pana unde a evoluat societatea asta!!!...
Pana unde?!
Vrei cantec de pasari, producem acum...Vrei susur de ape? Notam comanda...Vrei natura si relaxare? Facem noi tot pentru tine...in asa fel incat sa uiti de tine, si inghitit de viata cotidiana, invartindu-te “over and over again” in acelasi cerc de vicii aparent inofensive, sa scapi esentialul... in timp ce in subconstient iti cresti linistit “portia” de frici si temeri... sa nu le lasi la suprafata! Nu exista catharsis, purificare, origine, astea-s fraze “numai de dansii inventate”... Ne place in propria noastra letargie si asa vrem sa ramanem...shut down... end task... ctrl-alt-delete...
“enjoy the smell of flowers and the taste of fruit,
the bird`s song and the dance of the butterflies
cyber-utopia...failure...collective and consensual hallucination...
the colors of the sky at sunset and dawn and the whispers of the ocean waves...
download the voices find the bodies...
eternal song to celebrate love, peace and completeness...
rebellion of the guardian cyber-angels...
mt father Anu, the eldnest of the Gods gave me life by blowing his breath over the flower...
born from the sea of information...torrents of bytes and words...
ran to the locked door that I knew was now wide open...
escape...cyberspace...damnation...contamination...not in the wires...not in the memories...
infected souls shall burn in hell...pure souls return to Me”
Peisaje desprinse parca din real - insa neprezentand consistenta lui - sunt insumate unor fiinte androgine, cybernetice, vlaguite de tot continutul lor uman... reprezentari ale unor creaturi disparate, neinteractionand intre ele, creaturi care nu respira acelasi aer cu umanul, desi au trasaturi adanc inradacinate in el... fiinte introvertite ce se misca in lumea noastra, in microcosmosul pe care noi tindem sa-l suprapopulam si sa il contaminam cu valuri de poluare fonica, informationala si mai ales cognitiva... si atunci unde sa fugim? ...”ran to the locked door that I knew was now wide open”...
Si iar avem tendinta sa ne ascundem in utopii ce ni se par ultime sanse de supravietuire... ne obligam singuri sa depindem de ele, ne invatam singuri sa ignoram realitatea nemascata din jurul nostru... preferam sa ne inventam lumi care ne plac si in care ne simtim bine, dar care sunt la fel de inselatoare ca nisipurile miscatoare... cyber-utopia provoaca dependenta...”cyber-utopia...failure...collective and consensual hallucination”... si cadem toti in aceeasi groapa sapata sistematic de noi insine cu zambetul pe buze... ”escape...cyberspace...damnation...contamination”.
Interioarele devin cavernoase, oamenii devin niste hibrizi iritanti si singura scapare este trezirea la realitate, trezirea constiintei personale, trezirea ultimelor farame de contact cu viata adevarata, chiar cu riscul de a deveni egoisti: ”infected souls shall burn in hell...pure souls return to Me”...
”Ar trebui sa existe un gratar la intrarea in orice suflet”...
linda barkasz/ sergiu sas- mother nature_father knowledge
Acesta este unul dintre proiectele de artist ale Kinema Ikon, proiect realizat de Linda Barkasz si Sergiu Sas, si prezentat impreuna cu alte materiale la retrospectiva din octombrie 2005. El poate fi vizionat prin accesare directa, toata expozitia fiind construita de fapt pe un sistem de interactivitate, de interactiune intre public si imaginile video.
Ideea este interesanta in fapt, pentru ca da vizitatorilor libertatea de a alege intre ceea ce vor sa vada prima data, sa cunoasca un numar mult mai mare de proiecte decat daca ar fi stat sa le urmareasca pe fiecare separat, si nu in ultimul rand, sa experimenteze noua conceptie despre expozitie ca fapt de reprezentare directa.
*
Intr-un spatiu in care consumul de zi cu zi face legea, unde totul se petrece intr-un ritm ametitor, accelerat de miscarea axiometrica a coordonatelor temporale, imagimea este singurul si unul dintre putinele lucruri care se mai supun atentiei reale a omului, lucrul nerealizandu-se in mod abuziv, ci mai degraba facilitat de placerea de a privi, chiar si fugitiv, in jurul nostru. Se spune ca ambalajul vinde jumatate de produs; se afirma ca imaginea face treaba cea mai grea, ca atat caracterul ei persuasiv cat si rolul de “mijlocitoare vizuala” merge direct la tinta... cu alte cuvinte, lumea este realcatuita la alta dimensiune din Wallpaper-uri. Ele se reflecta in mod direct in mediul inconjurator, de la afise pana la fotografii artistice si publicitare. Dar daca intr-o zi cineva ar veni si le-ar schimba sarcina? Le-ar regrupa in categorii, le-ar oferi cu totul alte functii, alte conotatii, le-ar decupa si le-ar cola dupa bunul plac?
Wallpaper-ul capata rolul unui “mediator” intre privitor si alta dimensiune.
O “compilare” a informatiilor pe care le degaja, in alta ordine de idei, poate “deturna” intru totul sensul prim-general al sau dar poate imbogati in mod cert peisajul pe care el isi propune sa-l ilustreze. Manipularea anumitor elemente din imediata apropiere a lui transfigureaza perceptia sensibila inoculata in mod mimetic si conformist in mintea noastra; odata ce remarcam schimbarea unor traiectorii si a unor realitati imediate cu care ne-am obisnuit, primim semnale care ne atentioneaza ca a aparut o “intruziune nepermisa” in habitatul nostru, in acel “environment” claustru. Tocmai aceasta reimprospatare cu imagini aparent ilogice este bine-venita, pentru ca trezeste in noi verigi de cunoastere lasate intentionat latente ce ne dau adevarata energie de care aveam nevoie; contrarietatea trezeste in noi pasiunea, din moment ce curiozitatea ne este pusa la incercare, stimulata, iar latura noastra ludica este explorata si evaluata la o noua scara.
Un experiment reusit pe subiecti voluntari... o explozie de forme si culori ce se intrepatrund, coexista, se suprapun intru acelasi continut ideatic...copy-paste...copy-paste...cut-copy-paste...
“A chunck phylosophy, reflected in a dual mode concerning the reflection of the wallpaper as an environment...Wallpaper-ul este “everywhere”...Wallpaper music, wallpaper food, wallpaper friends...”
good copy/bad copy-mihai pacurar
· O SCURTA ISTORIE A GRUPULUI
Kinema Ikon este unul dintre cele mai longevive grupuri de factura experimentala din Romania, cu o activitate de 35 de ani in domeniul creatiei digitale. Isi face aparitia in anul 1970 in Arad, ca urmare a unei initiative luate de un grup de tineri pasionati de cinematografie si experiment. Datorita regimului comunist care nu permitea extinderea si receptarea unor fenomene de o mai mare amploare in acest domeniu, s-a acceptat doar infiintarea unui cineclub, apartinand de Scoala de Arta/Liceul de Arta, iar mai tarziu, de Muzeul de Arta.
Primii pasi au fost facuti... Activitatea dezvoltata pe tot parcursul acestui timp avea sa puna bazele a ceea ce mai tarziu s-a numit grupul Kinema Ikon, intr-un fel unic, putem spune, in peisajul artei contemporane romanesti. La inceput, tinerii au fost atrasi mai ales de serile de cultura cinematografica si de proiectiile de tip cinemateca urmate mai apoi de discutii pe diferite teme legate de acest fenomen.
Generatia “optzecista”care avea sa-si puna amprenta in mod hotarator asupra desfasurarii activitatilor de experiment se remarca prin dorinta de a “cola” imaginile, de a le pune in miscare si de a le manipula, spre a creea diverse filme, ce reprezentau totusi o noutate la acea vreme.
La inceputul anilor 70, filmul experimental “Scaunul” produs de catre Demian Sandru a obtinut un premiu special la “Festivalul international de lung metraje” de la Brno, fapt ce a facilitat atribuirea unei locatii mai mari in care se puteau derula evenimente de genul expozitiilor de arte vizuale, lucrari de grafica, fotografie, colaje. O alta noutate consta in derularea acestora pe fundalul unor auditii de muzica non-conformista, pop-rock si electronica.
Multi critici de arta si film au avut atunci reactii laudative, promovand cu mult curaj o arta greu de consumat intr-un regim ca cel comunist. Printre cei care au sustinut proiectul s-au numarat Valerian Sava , George Littera si Eva Sarbu.
Au fost publicate articole si comentarii favorabile in “Orizont”, “Contemporanul” si “Romania
In 1980 s-a organizat un simpozion de mare anvergura, ce incununa 10 ani de existenta a grupului. Au fost proiectate cu aceasta ocazie 30 de filme experimentale de foarte buna calitate primite bine de publicul cunoscator. Acest simpozion a fost urmat indeaproape de inca doua simpozioane de factura interdisciplinara ramase drept puncte de referinta in istoria grupului: Intermedia 1 (1984) si Intermedia 2 (1988), la care au participat invitati din principalele centre universitare, arhitecti, artisti de toate varstele si personalitati importante din domeniul cultural. A fost insa nevoie de apelarea la anumite subterfugii pentru a face posibile evenimente de o asemenea factura derulate in acele timpuri.
Printre personalitatile care au participat s-au numarat nume precum: Alexandru Paleologu, Andrei Plesu, Magda Carneci, Calin Dan, Mircea Cartarescu, si lista nu se opreste aici... Conferintele au fost intercalate cu proiectii de filme experimentale si concerte acustic-muzicale, ce au constituit o adevarata revelatie si au surprins in mod pozitiv publicul asistent la dezbateri.
*
A urmat o etapa de tranzitie (1990-1993), importanta datorita schimbarii ce s-a produs odata cu prabusirea intregului sistem comunist european; membrii grupului s-au integrat repede in noul sistem de viata si au inteles ca deja grupul devenise un punct de referinta: au atras in consecinta participanti din toate mediile intelectuale, de la medici si avocati la vechi si experimentati artisti.
S-a editat o revista care s-a numit “Conversatia” si care avea sa devina una dintre cele mai non-conformiste publicatii de dupa `89, cu o influenta foarte mare asupra tinerilor artisti si care isi propunea un dialog deschis, o punte de legatura intre oamenii societatii in formare. O organizatie non-guvernamentala franceza din Nancy, ”Association Nanceienne d`Aide a la Roumanie”, le-a pus la dispozitie o tipografie complet echipata - primul numar al “Conversatiei” aparea la data de 31 martie 1990...
A avut loc o adevarata si uimitoare efervescenta culturala care parca intrupa dorinta de afirmare si de eliberare de sub concesiile pe care grupul trebuise sa le faca sub vechiul regim; revista traieste pana in luna decembrie 1993, timp in care reprezinta o “pata de culoare, de lumina si de curaj” in peisajul cultural si jurnalistic romanesc. Totusi, ea era conceputa mai mult ca o revista de avangarda literar-artistica, si nu una de atitudine socio-politica militanta... de fapt, grupul Kinema Ikon nu si-a dorit niciodata sa contrazica in mod flagrant, sa militeze impotriva politicului sau sa contracareze vreun regim, ci si-a dorit doar sa inoveze, sa aduca un suflu nou in arta romaneasca contemporana, acest lucru fiind posibil cu anumite sacrificii dar si cu incercari de “acomodare”cu ritmul din afara, lucru destul de greu de realizat daca este sa luam in considerare perioada in care foarte greu se reusea cristalizarea unor legaturi mai solide cu tot ceea ce reprezenta arta din strainatate.
Criticii au primit cu simpatie noua initiativa a Ki, “Conversatia” fiind “splendid paginata, cu o grafica de o mare fantezie experimentala si cu texte spirituale, ironice si ludice cat incape, enuntand opinii civice radicale; ramane totusi o pubilcatie de... privit, fiind cu adevarat o revista de colectie sau altfel spus, o intamplare artistica fericita... ”
“Scurta etapa de tranzitie de dupa 1990 a fost destul de confuza si mai ales eclectica”, marturiseste Gheorghe Sabau, unul dintre “pilonii” de baza ai grupului inca de la inceputuri pana in prezent... Transformarile prin care trece in tot acest timp sunt de inteles, mergand in paralel cu experimentarea unor noi forme artistice dar si a unor noi modalitati de creatie, imbogatite mult de avantul pe care tehnologia incepuse in sfarsit sa il ia si la noi. Ki a fost deci implicat in tot mai multe expozitii, demersuri si proiecte de factura alternativa. Printre cele mai importante evenimente s-au remarcat: expozitia nationala intitulata “ART unlimited s.r.l.”-instalatie, environement, performance, fotografie si video art-`94, organizata la Muzeul de Arta si Palatul Culturii; ”INTER(n)-interventii artistice in spatiul urban”-`95-Arad ; Complexul Muzeal-Muzeul de Arta din arad-
La CSAC au avut loc patru expozitii cu rol important in extinderea activitatii Kinema si a colaborarii peste hotare - sala Dalles in nov-dec. 1993 sub numele de “Ex Oriente Lux”-arta video; a doua expozitie a fost prezenata sub genericul “01010101” si a avut loc in spatii ale Muzeului Taranului Roman-nov.1994, avand ca tema discursul artistic si viziunea asupra fenomenului de ansamblu; Centrul Soros Pentru Arta Contemporana a organizat a treia expozitie sub numele de “MediA Culpa”-discursul artistic perturbator al conditionarii prin mass-media, avand curator pe criticul de arta Aurelia Mocanu, iar ultima dintre expozitiile din aceasta perioada s-a intitulat “EXPERIMENT-interferente si prospectiuni in arta romaneasca din anii `60-`90”, desfasurata la galeria ¾ a TNB Bucuresti in colaborare cu Artexpo, condus de M. Oroveanu-`96.
Aceste expozitii au fost nu numai manifestari importante, ci si modalitati de a face cunostinta cu ceea ce reprezinta noua atitudine fata de arta video si fotografie; ele s-au remarcat prin ilustrarea unei noi viziuni in ceea ce priveste legatura proaspat stabilita intre publicul roman si Kinema Ikon, ce isi face un obicei din a surpride de la expozitie la expozitie prin inovatie si prelucrare de factura avangardista.
*
Etapa “Hypermedia” cu incepere din 1994 se bazeaza pe urmarirea unor obiective prestabilite: producerea de lucrari exclusiv digitale, pe suport cd-rom si Internet, lucrari de autor si grup si editarea unei noi publicatii, sub numele de “Intermedia”. De atunci si pana in prezent se vor derula o intreaga pleiada de activitati legate de “empatia” dintre “consumator” si calculator, prelucrare digitala si imagine cinetica, totul mergand pana la ciudatele anamorfoze si transfigurari cu ecouri in subconstientul fiintei care traieste intr-un mediu din ce in ce mai ancorat in lumea informatiei manipulate si a tehnologiei evolutiv derutante.
Prima lucrare de grup exclusiv digitala s-a numit -cum altfel?- decat “Opera Prima”, fiind produsa in 1996 si prezentata in acelasi an la expozitia “Experiment” din Bucuresti. Lucrarea a fost selectata mai apoi la European Media Art Festival/EMAF/din Osnabruck, Germania, fiind catalogata ludic drept “Experiment with textes, sounds, videos and good sens of humour”...
Lucrari Ki au aparut succesiv, atragand atentia unor mari centre din strainatate, printre care Bauhaus-ul, care selectioneaza pentru forumul international “Opera Prima”. De aici urmeaza un intreg si lung sir de prezentari reluand de fiecare data si sub alta forma “traditionalul”, dar atat de prezentul concept de creeare Ki, cat si transfigurarea acestuia si adaptarea la cerintele prezentului, si de ce nu, ale viitorului.
Ultima manifestare interesanta mai ales din punct de vedere al “urmaririi” intregului drum al grupului pana la forma pe care o are acum si al “decodarii” mesajului transmis tot acest timp este expozitia din oct.-nov. 2005 de la MNAC Bucuresti (etaj 4 ), o retrospectiva ce aduce in prim plan activitatea neintrerupta a grupului intr-un domeniu inca atat de putin cercetat in Romania
Ceea ce este surprinzator este faptul ca grupul a reusit intr-un timp relativ scurt-perioada de dupa `89 pana in prezent- sa se integreze in miscarea europeana experimentala si sa se coreleze cu multe dintre actiunile desfasurate in tari in care febra tehnologica se facuse deja simtita.
*
Componenta grupului in 2005 era urmatoarea: George Sabau, Peter Hugel, Judit Angel, Caius Grozav, alin Gherman, Liliana Trandabur, Ioan Ciorba, Roxana Chereches, Romulus Bucur, Mihai Salajan, Iosif Gheorghe, Ivan Tolan, Mihai Pacurar, Barkasz Linda, Sas Sergiu, Ioana Eremias, Gabriel Cosma si Calin Man.
Proiectele prezentate la retrospectiva au fost: “Opera prima”(realizata pe suport cd-rom), “Commedia del
Bibliografie:
Catalog KINEMA IKON, 2005
MET - THE METROPOLITAN MUSEUM OF ART
1. Un istoric al muzeului pe baza donatiilor primite de la aparitie si pana in prezent:
Doi ani mai tarziu in Legislatia Americana se emite un act prin care se aloca 250.000 $ lunar pentru continuarea demersurilor (operatiuni curente). Astazi s-a ajuns la posesia de catre muzeu a 52 de galerii de arta separate, colectii individuale de arte decorative, inclusiv materiale arheologice; deschiderea expozitiilor temporare este frecventa si prin intermediul lor se scoate la iveala o gama foarte diversa de lucrari. Sunt prezente in muzeu picturi ale lui Michelangelo si Leonardo dar si lucrari ale Expresionismului francez sau arta contemporana.
Muzeul isi propunea la inceput redescoperirea artistilor uitati si punerea cat mai bine in valoare a operelor de arta intrate deja in istorie. O donatie celebra a secolului XX este cea a lui J.D. Rockefeller, care faciliteaza patrunderea in muzeu a unor importante achizitii, expuse in cadrul partii speciale ( cea din Manhattan, dedicata artei medievale).
In 1871 se achizitioneaza 175 de tablouri, printre care si un Guardi ( majoritatea de pictura olandeza si flamanda); ele apartin unor doi colectionari foarte importanti, unul din Bruxelles, celalalt din Paris; sunt cumparate in Europa de catre William T.Blodgett, membru al Primului Comitet Executiv, viitor “binefacator”, cu intentia de a le transfera muzeului; presedintele din acea vreme, John Taylor Johnson este incantat, pentru ca muzeul avea acum propria sa colectie; el deschide portile marelui public in 1872, intr-o locatie provizorie. 55 de lucrari dintre acestea vor figura in Expozitia celei de-a 15-a aniversari a muzeului ( printre ele se afla “ Malle Babbe” a lui Hals).
Cu trecerea timpului, numarul lucrarilor de arta olandeza si flamanda sporeste; in consecinta, muzeul este supranumit “ Noul Amsterdam
In 1889, Henry G.Marquand, presedinte adjunct, ofera muzeului 35 de picturi, majoritatea de maestri ai secolului al XVI-lea (Metsu-“James Stuart”; Van Dyck-“Femeie”;Vermeer); este una dintre primele donatii importante de la Metropolitan, ramanand in istoria muzeului ca un fapt rmarcabil si atestand o rara calitate a colectiei.
In 1913,Benjamin Altman ofera 5 tablouri: “Yonker Ramp si prietena lui”-Frans Hals; “Comisarul prizonier”-Rembrandt; “Tanara femeie adormita”-Vermeer, un Ruysdael si un Hobemma; colectia va fi “intregita” de un Steen oferit de Helen Swiff Neilson in 1945, dupa ce Harry Payne Bingham donase muzeului inca din 1937 un Rubens.
Prima mare colectie de la Metropolitan se constituie in jurul lucrarilor pictorilor francezi; ea apartine lui Catherine Lorrillard Wolfe, singura femeie a carui nume figureaza printre donatorii de seama pana in 1870. Ea specifica in testament ca vrea sa aduca “bucurie si distractie”...in alta clauza a testamentului, ea ofera o suma substantiala pentru intretinerea tablourilor si achizitionarea lucrarilor de arta moderna ( David, Ingres si Renoir sunt cumparati datorita fondului Wolfe).
Doua tablouri pictate in Franta sosesc in 1889, ca daruri ale lui Erwin Davis (“Femeie cu papagal” si “Baiatul cu sabia” de Manet – tablourile acestuia sunt colectionate aici, inainte de a deveni celebru in Europa).
Metropolitan Museum va profita de suisurile si coborasurile rapide din arta moderna si contemporana pentru a aduna cat mai multe lucrari, ce vor capata valoare tot mai mare odata cu trecerea timpului; in 1907 este cumparat “Madame Charpentier si copii ei”, un tablou al lui Renoir, expus mai inainte in “Muzeul artistului in viata”.
1913 este anul in care este cumparat aici un Cezanne - tablou expus chiar in expozitia proprie, “Exposition armory”; politica muzeului este destul de simpla -aprecierea lucrarilor artistului in viata. Lucrarile isi vor tripla valoarea pe care o au la cumparare datorita ascensiunii acestuia.
Daca Metropolitam poate fi comparat cu Luvrul in privinta artei franceze, aceasta se datoreaza binefacerii Mrs. H.O.Havemeyer, care in 1929 ofera muzeului tablouri de Courbet, Daumier, Monet, Degas si Cezanne.
In 1951, Gauguin, Seurat si Vamesul Rousseau vin sa completeze colectia datorita donatiei Samuel L.Lewinson. Dar muzeul beneficiaza si de donatiile unor oameni influenti ai epocii, care colectioneaza din pura pasiune pentru arta - este cazul lui William K.Vanderbildt, care in 1920 ofera “Venus la Oglinda” de Chardin, un tablou de Poussin si unul de Fragonard.
In paralel cu aceste donatii, o contributie semnificativa este adusa de directorii si conservatorii de la Sectia de Pictura creata in 1886. Unul dintre cele mai importante personalitati de acest fel este Roger Fry, care vine din Anglia aici pentru a ocupa postul de curator (va fi atacat mai tarziu in presa pentru cumparatea “Adoratiei” pictata de El Greco dar intre timp devenise deja faimos ca estetician...). El va critica lipsa lucrarilor renascentiste, dar acestea vor aparea treptat tot din donatii (“Adoratia magilor”-Mantegna, 1932 - oferita de un anonim; “Madona cu pruncul Iisus”- Raffael,donata de J.P.Morgan in 1916).
Marii pictori italieni sunt inclusi in muzeu cu ajutorul unor nume precum Jules S.Bache (Ghirlandajo, Filippo Lippi, Crivelli). In 1934, Bryson Burroughs obtine postul lui Roger Fry, acest lucru permitandu-i sa imbogateasca colectia cu picturi de Carpaccio, Veronese ( “Marte si Venus”).
Urmatorul curator, Harry B.Welhe face anumite achizitii de arta italiana ( Tintoretto, Titian), dar si de pictura franceza ( “Rapirea sabinelor”-Poussin) si Watteau - “Mezzetin”. Colectia foarte bogata de arta europeana va fi in sfarsit “completata” prin ajutorul urmatorului curator, Theodore Rousseau Jr., care aduce in muzeu nume de pictori precum Castagno, Carravaggio, El Greco (“Viziunea Sf. Ion”) si Velasquez (“Portretul ducelui de Olivarez”); in timpul curatoriatului lui Burroughs este adus tripticul lui Van Eyck de la Ermitaj; arta germana se va face remarcata prin Holbein si Durrer; colectiile spaniole beneficiaza de lucrari precum acea “Majas la balcon” a lui Goya, iar arta britanica se impune prin nume ca Reynolds, Gainsborough, Constable, Turner...
Cu ocazia alcatuirii acestei scurte treceri in revista a donatiilor ce au favorizat dezvoltarea aripii artei europene de la MET, este editat de catre muzeu un catalog cu un scurt istoric si imagini din patrimoniul artei europene expuse aici; acesta este publicat in 1959 de catre staff-ul curatorial (perioada in care director era James J.Rorimer).
Argumentul de la inceputul catalogului debuteaza cu o cugetare a lui Victor Hugo: “Daca vrei sa civilizezi un om,incepi intai cu bunica lui”... In 1960 este editata o editie a aceluiasi catalog, tradusa in limba franceza. Aceasta editie este o reeditare a “Comorilor de arta de la Metropolitan Museum”, publicata in 1952 in New York
Colectia Robert Lehman
In 1975, MET deschide aripa Lehman pentru aceasta colectie, care a fost transferata aici de la Fundatia Robert Lehman ( cuprinde opere din Italia - Siena, Florenta, Foma, Napoli, Venetia, Lombardia, opere ale unui Simone Martini sau Ugolino da Siena, Giovanni di Paolo sau Boticelli (“Buna Vestire”). Doua lucrari se remarca in special, venind din zona Venetiei: una de Giacometto, cealalta de Giovanni Bellini ( celebra-i “Madonna”).
In formarea colectiei proprii, Lehman este sfatuit de celebrul Bernard Berenson.
Lehman va muri la 9 august 1969, dar nu va uita sa sprijine muzeul prin donatii financiare si artistice; fusese vice-presedinte al muzeului din 1948 pana in 1967.
Colectia este inceputa de tatal sau in 1910, majoritatea lucrarilor provenind din colectii private; este prima data prezentata publicului in casa construita special de Philip Lehman in
West 54th StreetinNew York
West 54th Streetin
In 1975 Met deschide noua aripa spre vest, pe axa intrarii principale din strada nr.82; sapte interioare din casa Lehman sunt reproduse in interiorul acestei aripi (dupa credinta lui, aceea ca obiectele colectionarului trebuie sa fie expuse acolo unde au fost adunate). Arta colectionata de el este reprezentata de cateva exemple precum: Siena - sec. XIV - diversi maestri; Ugolini da Siena (“Cina cea de Taina”, “Sf. Matei”); Simone Martini (“Sf.Fecioara cu pruncul”), Barna da Siena, Bartolo di Fredi (“Adoratia magilor”); Florenta - secol XIV - Bernardo Daddi (“Madonna”), Venetia - secol XVIII -pictori vedutisti; scoala lombarda ( Secol XIV), Venetia ( secol XIV): Bartolomeo Vivarini, Bellini; Roma - secol XV.
In 1987 este scos de catre Metropolitam Museum in colaborare cu Universitatea Princeton un catalog al acestor lucrari apartinand donatiei Lehman, “The Robert Lehman Collection”, supervizat de John Pope-Hennesy.
Sir J.P.Henessy a fost consultant la Departamentul de pictura europeana al Met din 1977 pana in 1986; educat la Oxford, a fost sapte ani rezident la Victoria and Albert Museum si trei ani director la British Museum; catalogul apare sub coordonarea profesorului Egbert Haverkamp-Begemann, in perioada in care directorul muzeului este Philippe de Montebello ( acelasi director ca si in 1998).
In 1928 Lehman pusese la punct un catalog elaborat al colectiilor sale. In catalogul din 1987, analiza tehnica a picturilor este pusa la punct de catre Lawrence B.Kauter sub supravegherea lui John Brealey si a membrilor staff-ului Departamentului de Pictura si Conservare; asistenta prin raze infrarosii este facuta de Maryan Ainsworth.
2. Structura interioara a muzeului - planul.
Etajul 1 – Colectii.
Aripa americana : pictura, sculptura si arta decorativa americana
Arme si armuri: armuri europene si armuri renascentiste de parada. Armuri islamice din secolul XV( Iran si Anatolia ) si arme incrustate cu pietre pretioase ale oastei otomane;armuri japoneze.
Arta Africii, Oceaniei si Americii: sculptura in lemn din Sahara si din insulele Pacificului; sculptura mexicana in piatra; obiecte de aur, argint, fildes, din mileniul 2 i.Hr pana in prezent; obiecte din Benin
Costume: expozitii pe termen scurt din colectiile muzeului; obiecte vestimentare din secolul XVI pana in prezent, rochii pentru paradele de moda dar si costume regionale, din Europa, Asia, Africa si America
Arta egipteana: dispunerea pe criterii cronologice a 36.000 de obiecte, din mileniul 5 i. Hr pana la 400 d.Hr. Morminte vechi ale regilor (al lui Perneb), modele Meketre, bijuterii din perioada Regatului de Mijloc si a Regatului Nou, statui ale reginei Hatsepsuth; Templul din perioada romana al lui Dendur.
Sculptura si arte decorative europene: sculptura europeana, ceramica si sticla, lucrari in metal si obiecte pretioase, instrumente-orologii, tapiserii si textile; camere organizate pe perioade istorice.
Arta greaca si arta romana: Grecia (de la perioada preistorica la cea clasica); sculptura, vase, bronzuri; sculptura romana, bronzuri, bijuterii, geme.
Colectia Robert Lehman: pictura, arta decorativa, pictura italiana intre 1300 si 1500; Petrus Chrystus, Goya, El Greco, Ingres, Rembrandt, Impresionism si Postimpresionism; sticla venetiana, bronzuri.
Arta medievala: obiecte somptuoase din materiale variate, din secolul IV pana in secolul XVI.; arta epocii bronzului, arta celtica, comori bizantine si ale perioadei medievale de inceput; sculptura gotica si romanica, vitralii; tapiserii gotice.
Arta moderna (etajul 1 si 2, mezanin): pictura, lucrari pe hartie, sculptura, design, arhitectura - de la 1900 pana in prezent. Artisti precum Balthus, Boccioni, Bonnard, Matisse, Picasso; colectii americane, incluzand lucrari ale lui Eight, ale cercului Stieglitz si din Expresionismul abstract.
Gradina de pe acoperis: expozitii de sculptura de la departamentul de arta moderna; acces cu liftul de la etajul 1.
Cladirile medievale (in Parcul Fort Tyron): Muzeul de Arta medievala din nordul Manhattan-ului; elemente arhitecturale din 5 manastiri medievale; renovarea tapiseriilor Unicornului; sculptura romanica si gotica, manuscrise anluminate, picturi, obiecte din metal si fildes.
De asemenea la etajul 1:
-Sala Mare
-Shopul muzeului (cadouri, suvenire)
-Grace Rainey Rogers Auditorium
-Libraria Thomas J.Watson
-
Cafeneaua pierre Court
Cafeneaua pierre Court
-Cafeneaua dinspre Aripa Americana
Etajul 2 – Colectii.
Aripa americana : pictura, sculptura si arta decorativa americana
Arta asiatica veche: reliefuri assiriene monumentale, statui de la Nimrud; sculptura sumeriana, din Anatolia, lucrari in metal din Iran, Asia centrala, argint sassanid si vase de aur.
Arta chineza: sculpturi monumentale ale lui Budha, secolele V-XV; ceramica, lucrari din jad, vase rituale; obiecte de lux ale dinastiilor Han si Tang, figurine tombale; picturi Song, Yuan, Ming; caligrafie, arte decorative
Arta cipriota: colectia Cesnola de arta veche din Cypru, sculptura si obiecte din metale pretioase, vase, obiecte din bronz si teracota, sticla.
Desene si gravuri: expozitii pe termen scurt din colectiile muzeului care includ desene ale artei europene intre secolele XV si XIX si gravuri de Durer, Goya si Rembrandt.
Pictura europeana: Lucrari de la El Greco, Holbein, Ingres, La Tour, Mantegna, Rafael, pana la Rembrandt, Titian, Van Dyck, Vermeer, Veronese...
Arta islamica: una dintre cele mai reprezentative colectii, include ceramica, textile, miniaturi, obiecte din metal, toate asezate in camere pe perioade
Arta japoneza: lucrari din mileniul 3 i.Hr - includ picturi, sculpturi, ceramica, bronz, gravuri si textile.
Arta koreeana: lucrari din perioada celor trei regate ( 57 i.Hr, 668 d.Hr, pana la dinastia Choson (1392-1910), incluzand picturi, sculpturi, lucrari in metale pretioase, ceramica.
Arta moderna: (etajul 1 si 2, mezanin): pictura, lucrari pe hartie, sculptura, design, arhitectura, de la 1900 pana in prezent. Artisti precum Balthus, Boccioni, Bonnard, Matisse, Picasso; colectii americane, incluzand lucrari ale lui Eight, ale cercului Stieglitz si din Expresionismul abstract.
Instrumente muzicale:instrumente din toate regiunile lumii, traditionale, regionale; cel mai vechi pian existent, viori rare, harpe...
Sculptura si pictura din secolul al XIX-lea european: artisti francezi in cea mai mare parte; colectii bogate din perioada Romantismului si Postimpresionismului; Degas, Manet; galerii dedicate in special unor artisti precum Cezanne, Monet, Pissaro si Renoir; lucrari reprezentative de Van Gogh; sculprura de Rodin.
Fotografie: expozitii temporare, cu lucrari din colectiile muzeului, indeosebi din secolul XIX (fotografii franceze si din Anglia); lucrari de arta americane de Stieglitz, Steichen, Strand ; avangarda fotografiei dintre cele doua razboaie mondiale; fotografie contemporana.
Arta din sudul si sud-estul Asiei: India , Pakistan , Nepal , Tibet
sursa foto: http://worldtravelguide2010.com/?p=255
Abonați-vă la:
Postări (Atom)